Dragă Aurelian Temişan

Dragă Aurelian Temişan,

Nici nu ştii cât mă bucur când aud lucruri bune despre tine şi soţia ta. Eterna ta Monica. Frumoasa. Talentata. Lasă, că azi e şi ziua ta de naştere, faci 44 de ani. Lasă, că tot azi aveţi 10 ani de căsnicie din cei 21 de când sunteţi împreună. Trecut care-mi aminteşte de una dintre cele mai drăguţe farse din viaţa mea teleastică. Atunci când la Amerom am înscenat că tu ai avea o iubită brunetă foc la Craiova şi ţi-am pus-o în faţă pe Monica. Ea era deja iubita ta. Stătea ”ascunsă” după un decor. Ai scăpat prin cântec, iar ea studentă la teatru, se uita la tine şi tăcea. Melodia mergea, iar eu i-am spus: ”Dacă eşti mare actriţă, plângi acum!”. Şi a dat drumul unui şuvoi de lacrimi, de ziceai că s-a spart barajul Nilului de la Assuan… Nu aveam serviciu telefonic, alae-alea… răspunde paznicul… Care la ieşire a zis: “Dom’ Stanca, te-njură lumea rău de tot că ai stricat cuplul ăsta aşa frumos; eu zic să nu ieşi acum afară!” Atunci, da, am înţeles că publicul înghite uşor orice, deci e manipulabil. Asta mi-a deschis gustul de farse şi am continuat cu una şi mai lată, cu Adrian Enache, amicul tău. Dar, nu numai de aceea vă iubesc eu pe voi. Şi, mai ales pe tine. Mai ţii minte momentul acela dificil şi penibil când ţi se punea în cârcă o crimă?! Şi, te-am povăţuit să scrii repede un cântec ”Nu sunt criminal!”. Apoi, s-au lămurit lucrurile. Asta era legea la noi, dacă nu mori sau omori de câteva ori pe an nu eşti vedetă. Irina Loghin ”murea” de 2-3 ori pe an: cancer în gât, Benone ”şi-a ucis” nevasta şi i-au dat drumu’, că le-a cântat frumos...Numai că tu, în cariera ta dublă, de actor şi solist pop, ai ştiut să ai prudenţa necesară ca să eviţi cloaca publicităţii vulgare şi murdare... Şi tu, şi Monica. Degeaba te dă la ziar că te pupi cu o actriţă, nu e decât o legătură ”de serviciu”, stimaţi telespectatori! Auuuu, unde-s farsele mele d-altă dat’!? D’antan… nu mai ţin. Sunteţi un cuplu solid. Inexpugnabil. Şi, te mai iubesc pentru ceva, Cornel. Eşti singurul artist pe care l-am văzut la funeraliile lui Gil Dobrică, marele meu frate - Ilie Micolov, bietul, a venit direct din Germania la cimitir . Tatăl tău cântase cu el, erai de-acolo, deşi nu te obliga nimeni. Temi? Caracter. Aşa, pe scurt.La mulţi ani ţie şi familiei matale frumoase…