Mituri despre miere, legate zaharisire şi culoare

Mituri despre miere. Ce trebuie să ştii despre cristalizare şi ce culoare trebuie să aibă mierea de albinefoto: dr-catalin-luca.ro

Mierea este o hrană vie, care nu moare odată ce este scoasă afară din stup. În timp, mierea „lucrează” şi începe să formeze cristale. De aici, s-au răspândit multe mituri despre miere.

Mierea de albine cristalizată mai este numită şi zaharisită. Anumite mituri despre miere spun că aceasta îşi pierde din calitate odată cu acest proces de cristalizare. Nimic mai fals.

Un român consumă aproximativ un kilogram de miere pe an. Pentru a face această cantitate, un roi de albine zboară aproximativ 40.000 de kilometri şi culege polenul din circa 12 milioane de flori.

Culoarea mierii de albine este determinată de gradul de absorbţie a luminii de către componenţii săi. Printre compuşii care influenţează culoarea, cei mai importanţi sunt pigmenţii vegetali şi substanţele minerale. În funcţie de aceste substanţe, culoarea mierii diferă de la incolor până la negru. La începutul primăverii, mierea are o culoare galben pai până la portocaliu. Cu timpul îşi modifică culoarea iniţială, de obicei se închide, iar în timpul cristalizării se deschide.

Mierea de rapiţă are o culoare mai deschisă, albicioasă şi seamănă cu untura de porc, dar are un gust deosebit. Cu cât culoarea mierii este mai închisă, cu atât este mai aromată.

Mituri despre miere: zaharisire

Mituri despre mierea zaharisită

Unul dintre cele mai vehiculate mituri despre miere spune că aceasta devine de proastă calitate dacă se cristalizează( zahariseşte), ceea ce nu este adevărat. De fapt cantitatea de zahăr rămâne aceaşi, doar că zaharurile sub starea de soluţie trec în formă solidă. Acest proces absolut natural nu înrăutăţeşte calitatea.

Orice tip de miere se zahariseşte în mod natural în funcţie de cantitatea de glucide. Declanşarea cristalizării este dependentă de mai mulţi factori precum: umiditatea şi temperatura mediului înconjurător,dar rolul principal îl are raportul dintre fructoză (greu cristalizabilă) şi glucoză (uşor cristalizabilă). Singurul tip care se cristalizează mai greu este mierea de salcâm. Asta pentru că are mai multă fructoza şi mai puţină glucoză.