Tradiţii pentru spor şi sănătate la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva

Ultima actualizare:

    Cadru din timpul procesiunii la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva (2013)Foto: Ziarul Lumina
Cadru din timpul procesiunii la praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva (2013)Foto: Ziarul Lumina

De aproape 400 de ani, la 14 octombrie, în ziua praznicului Sfintei Cuvioase Parascheva, credincioşii vin în pelerinaj la Iaşi, din toate zonele ţării, să se roage cu smerenie la moaştele sale, făcătoare de minuni şi mereu folositoare.

În această zi, credincioşii o prăznuiesc pe ocrotitoarea tuturor românilor, de când cinstitele sale moaşte au fost strămutate pe pământ românesc şi se odihnesc în Catedrala Metropolitană din Iaşi. În România, ţara de adopţie a Cuvioasei, un număr impresionant de lăcaşuri ortodoxe poartă hramul Cuvioasei şi ocrotesc icoana sa făcătoare de minuni.

Totodată, credincioşii care nu ajung în pelerinaj la Iaşi, vin să se roage la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu ) pentru că sfântul lăcaş, care poartă hramul Cuvioasei, adăposteşte părticele din sfintele sale moaşte.

A devenit o tradiţie pentru mulţi credincioşi din ţările vecine (Bulgaria, Grecia şi Serbia) să vină la Iaşi în zilele când Cuvioasa este sărbătorită de credincioşii ortodocşi din ţara noastră. Împreună se roagă cu smerenie pentru sănătate, pentru spor în casele lor, dar şi pentru odihna rudelor plecate în eternitate.

De-a lungul secolelor, un număr impresionant de lăcaşuri ortodoxe din Moldova , dar şi din alte zone ale Ortodoxiei româneşti au primit hramul Maicii noastre Parascheva.

De aceea, credincioşii care o venerează retrăiesc, în zilele pelerinajului, evenimentele din viaţa pământeană a Cuvioasei, dăruită Mirelui ceresc, Hristos, şi minunile săvârşite de Maica Parascheva pentru toţi credincioşii care i-au cerut ajutorul, rugându-se în faţa moaştelor şi a sfintelor sale icoane.

Sfânta Cuvioasă Parascheva, reprezentată într-o icoană
Sfânta Cuvioasă Parascheva, reprezentată într-o icoană

Istoricul sărbătorii

Istoria creştinismului consemnează viaţa pilduitoare a Cuvioasei, născută în prima jumătate a secolului al XI într-o familie de creştini de neam bun şi înstăriţi, în localitatea Epivata din Tracia, în apropiere de Constantinopol (Istanbulul de astăzi). În zilele noastre, casa ei părintească a fost transformată într-o biserică ce-i poartă numele. Documentele vremii menţionează că tânăra Parascheva a fost un sprijin material şi moral pentru săracii din localitatea natală. Din copilărie, Cuvioasa îşi însoţea părinţii la biserică duminica, şi în zilele de sărbătoare. Pe când împlinise vârsta de zece ani, ea a fost impresionată de cuvintele preotului, rostite la o liturghie de duminică, care amintea credincioşilor chemarea Mântuitorului Iisus: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie (Marcu 8-34)”. De la acea slujbă, tânăra Parascheva a simţit că rolul său este să-i ajute pe cei săraci şi să-L slujească pe Mântuitorul Iisus cu tot devotamentul. La scurt timp, în repetate rânduri, Cuvioasa a dăruit săracilor hainele sale şi s-a îmbrăcat cu hainele modeste ale acestora. După moartea părinţilor, ea a împărţit toate bunurile săracilor şi a ales calea Pustiei, îndreptându-se spre ţinutul Pontului. În apropiere de Constantinopol, impresionată de Mănăstirea Maicii Domnului din localitatea Heracleea, tânăra Parascheva a intrat în monahism şi a petrecut în această mânăstire vreme de cinci ani. De aici, a pornit în pelerinaj în Ţara Sfântă, pe urmele Mântuitorului Iisus , iar după această experineţă duhovnicească, tânăra călgăriţă s-a nevoit cu postul şi cu rugăciunea într-o mânăstire de maici în pustiul Iordanului. La vârsta de 25 de ani, un înger i-a dat povaţă să se reîntoarcă în ţinutul natal.

La povaţa îngerului, a revenit în Epivata

În cazania Sa, Sfântul Varlaam consemnează un mesaj divin: „Să laşi pustia şi la moşia ta să te întorci, că acolo ţi se cade să laşi trupul pământului şi să treci din această lume către Dumnezeu, pe Care L-ai iubit”. Tânăra călugăriţă s-a întors în localitatea natală, fără să spună cuiva cine este, din ce familie provine şi ce viaţă smerită a dus în credinţa lui Hristos. După doi ani petrecuţi pe meleagurile natale, în anonimat, la vârsta de 27 de ani a plecat la Domnul. Localnicii au îngropat-o ca pe o creştină. Mai târziu, trupul Cuvioasei a fost descoperit printr-o fericită întâmplare. Potrivit tradiţiei locale, un marinar a murit pe o corabie şi valurile i-au aruncat trupul pe ţărm. Atunci, un sihastru din zonă a făcut apel la mila creştină a localnicilor şi l-au îngropat după rânduiala credincioşilor din localitate.

Zeci de mii de oameni vin anual la Iași la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva
Zeci de mii de oameni vin anual la Iași la hramul Sfintei Cuvioase Parascheva

Localnicii au descoperit trupul Cuvioasei

Pe când se săpa groapa, localnicii au descoperit trupul Cuvioasei neputrezit, emanând o mireasmă specifică moaştelor. Cu toţii au hotărât s-o înhumeze pe tânăra necunoscută alături de trupul corăbierului. La scurt timp, creştinul care a săpat groapa a visat o împărăteasă, aşezată pe un scaun luminos, înconjurat de îngeri. În vis, împărăteasa îl mustra pe creştinul care a săpat groapa şi-i spunea că trupul ei neputrezit să fie aşezat la loc de cinste.

Strămutarea cinstitelor moaşte

Credincioşii au respectat dorinţa împărătesei, care era chiar Cuvioasa Parascheva, aşezându-i moaştele în Biserica Sfinţii Apostoli din Epivata, iar în acest loc de închinare, moaştele au rămas timp de 200 de ani. De atunci, documentele vremii consemnează semnele primelor minuni, care au apărut în toate lăcaşurile de cult, acolo unde erau strămutate moaştele Sfintei: în cetatea Târnovei, apoi la Belgrad, iar din secolul al XVI-lea, la Constantinopol, aşa cum povesteşte Meletie, Mitropolitul Atenei.

Domnitorul Vasile Lupu a adus moaştele Cuvioasei la Iaşi

În anul 1641, Partenie, Patriarhul Constantinopolului, a primit 250 de pungi de galbeni de la domnitorul Vasile Lupu, pentru a achita datoriile Patriarhiei faţă de Fanarul din Constantinopol, unde moaştele Cuvioasei erau adăpostite de Patriarhie. În semn de recunoştinţă, Patriarhul Partenie, zis cel Bătrân, împreună cu Sfântul Sinod i-au dăruit domnitorului moaştele Cuvioasei. După aceea, domnitorul Vasile Lupu a trebuit să mai plătească alte 300 de pungi de galbeni Poartei Otomane, pentru a primi învoirea să aducă sfintele moaşte în Moldova şi să fie însoţite de un capugibaşa, un comandant al oştirii otomane, împreună cu ofiţerii săi. Numai în aceste condiţii, moaştele puteau fi aduse la Iaşi, deoarece la turci era interzisă strămutarea unui mort pe o distanţă mai mare de trei mile, cu excepţia trupului unui sultan. După aceste eforturi financiare, cinstitele moaşte au fost aduse la Iaşi. Pe tot traseul, credincioşii au întâmpinat sfintele moaşte cu mare bucurie. Sfintele odoare au fost aşezate în biserica Mânăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi.”

Moaştele au rămas nevătămate dintr-un incendiu

În sfântul lăcaş s-a petrecut o minune şi moaştele Cuvioasei au scăpat nevătămate dintr-un incendiu care a izbucnit de la un sfeşnic, aşezat la catafalcul Sfintei, în paraclisul Mânăstirii Sfinţii Trei Ierarhi în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888. În incendiu, s-a topit argintul care îmbrăca racla, dar lemnul şi sfintele moaşte, deşi erau învăluite de jăratic, au rămas neatinse de foc. Şi astăzi se păstrează dovada acelei minuni. De atunci, moaştele Sfintei au fost mutate în Catedrala Mitropolitană din Iaşi, unde vin să se închine şi să-i ceară ajutor mii de credincioşi din Moldova, din ţară şi din străinătate.

Lăcaşuri care adăpostesc moaştele Cuvioasei Parascheva

În ţara noastră există două lăcaşuri sfinte care adăpostesc racle cu moaştele Cuvioasei: La Iaşi, în Catedrala Mitropolitană şi în Bucureşti, în Biserica Sfânta Vineri Nouă, unde este aşezată la loc de cinste o raclă cu o părticică din cinstitele Sale moaşte. La ceas de sărbătoare, părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot care slujeşte în sfântul lăcaş, ne adresează un cuvânt de învăţătură: „Fiind mare sărbătoare să ascultăm ce zice cântarea: „Bucură-te Cuvioasă Maică Parascheva, mult folositoare, mult ajutătoare”. Pentru că a trăit printre noi, ştie durerile noastre, ştie necazurile mamelor şi necazul celor săraci. În zi de sărbătoare, când este pomenită Maica Parascheva, credincioşii vin în număr mare, mai ales că-i simţim şi prezenţa fizică la biserica noastră, Cuvioasa având aici o părticică din sfintele ei moaşte. Ne putem înălţa gândul sublim către Maica Parascheva, atingând sfintele sale moaşte, ca rugăciunea noastră să fie ascultată cu mult spor. Şi anul acesta, să ne bucurăm, cu mic , cu mare, de aleasa sărbătoare a Cuvioasei noastre, binecuvântată de Dumnezeu nouă, tuturor oamenilor pentru a ne smeri mai mult şi pentru a iubi pe aproapele nostru din tot sufletul şi din tot cugetul nostru. Şi, precum viaţa cărbunelui este împrospătată de mireasma smirnei, tot aşa sărbătoarea Sfintei Cuvioase ne împrospătează nădejdea împlinirii lucrărilor noastre”.

Așa arată în zilele noastre Epivata, localitatea natală a Cuvioasei Parascheva, aflată lângă Istanbul. Turcii au redenumit-o Selimpașa
Așa arată în zilele noastre Epivata, localitatea natală a Cuvioasei Parascheva, aflată lângă Istanbul. Turcii au redenumit-o Selimpașa

Tradiţii pentru spor şi sănătate la marele praznic

Haine noi pentru Cuvioasa în fiecare an

În fiecare an, Cuvioasa Parascheva poarte haine noi ; este vorba despre un ritual care se respectă după reguli stricte. În timpul când se împlineşte acest ritual, Catedrala Mitropolitană din Iaşi este închisă. Cu o zi înainte de Sf. Paşti, veşmintele Cuvioasei se schimbă cu unul de culoare albă. Cuvioasa poartă noul strai până la pranicul Pogorârii Duhului Sfânt. Atunci, Cuvioasa primeşte alte veşminte cu care va rămâne îmbrăcată până la viitorul hram. Straiele Cuvioasei sunt realizate în anumite mănăstiri care croiesc aceste haine din materiale speciale şi din catifea brodată, respectând anumite dimensiuni. Hainele purtate de Cuvioasa sunt dăruite bisericilor care poartă hramul Cuvioasei Paraschiva în ţara noastră şi în străinătate, în spaţiul ortodox.

Sărbătoare respectată cu mic, cu mare

Praznicul Cuvioasei este zi nelucrătoare, iar gospodinele nu trebuie să spele şi nici să arunce lături în gospodărie, iar cine respectă datina va fi protejat de Cuvioasa de boli de ochi şi de cap.

Credincioşii se roagă în lăcaşuri de cult ortodoxe-biserici şi mănăstiri, pentru sănătate şi pentru a scăpa de pagubă şi de blesteme.

În această zi, credincioşii prăznuiesc pentru prosperitate şi spor în gospodărie, în anul care urmează.

Mese cu bucate tradiţionale pentru săraci

În ziua praznicului, gospodarii care au posibilităţi materiale, pregătesc mese festive, cu bucate tradiţionale, invitând la masă familiile mai sărace care au mulţi copii.

De asemenea, în curtea bisericilor se organizează mese îmbelşugate la care participă enoriaşii din comunitatea respectivă.

Se aprind focuri tradiţionale pentru a alunga spiritele negative

În zonele rurale, se aprind focuri în curţile gospodarilor, pentru a alunga spiritele negative şi a primi alinare în momentele de cumpănă sufletească şi trupească.

Fetele necăsătorite se roagă Cuvioasei să aibă noroc

Prin tradiţie, fetele necăsătorite se roagă şi postesc în această zi, aduc în casă de la biserică iconiţe cu Sfânta, dar şi o crenguţă de busuioc, pentru a primi ajutorul şi să aibă parte de un soţ bun şi iubitor.

Un ritual împlinit de viitoarele mame

De asemenea, este bine ca viitoarele mame să ofere copiilor săraci dulciuri, pentru ca Sfânta să le ajute să aibă o naştere uşoară.

Se împart ofrande

În această zi, gospodarii fac pomeniri la biserică şi împart săracilor pacheţele cu alimente: colăcei şi dulciuri preparate în casă, fructe de toamnă (exceptând poamele care au miezul în formă de cruce-nuci), pentru sufletul morţilor din familia respectivă, care nu-şi găsesc liniştea după moarte şi apar supăraţi în visele rudelor.

Sărbătoarea aduce bucurii mamelor, copiilor, bolnavilor

Este o sărbătoare care aduce bucurii mai ales femeilor şi copiilor.

Acum credincioşii este bine să aşeze lângă candela aprinsă o iconiţă care o reprezintă pe Cuvioasa Parascheva, pentru ca aceasta să ocrotească întreaga familie.

Prognoze meteo în ziua sărbătorii

Cum va fi vremea în ziua praznicului, aşa va fi până la praznicul Sfântului Dimitrie.

Dacă nu plouă în toamnă, până în ziua Cuvioasei, iarna vine curând.

Oierii spun că, dacă oile se culcă în această zi adunate în grămadă, va urma o iarna grea, iar dacă ele stau depărtate una de alta, atunci iarna va fi blândă.

În intervalul 14 octombrie (praznicul Cuvioasei) şi -27 octombrie, când este sărbătorit Cuviosul Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucreştilor, nu se seamănă secară pentru că semănăturile respective nu aduc spor în casa gospodarului.

Se organizează târguri tradiţionale

Din această zi se pregătesc turmele pentru iernat. În lumea satelor se organizează târguri unde se vând haine ţesute din lâna oilor pe care le are fiecare cioban. Acum se cumpără cojoace, pături şi căciuli de lână noi, pentru ca viaţa cumpărătorilor să fie înnoită şi prosperă.

image
image
image
image
image
image
1 sarmale de post jpg jpeg
Cum să ți îmbunătățești abilitățile de ascultare în limba engleză  png
horoscop zilnic 15 aprilie jpg
riduri jpg
citate celebre despre bucurie si fericire 1024x576 jpg
dormitor jpg
emoji fericire zambet unsplash jpg
horoscop
image
actualitate.net
image
actualitate.net