Prodromița- Istoria icoanei Maicii Domnului nefăcută de mână omenească acum 155 de ani
Pentru Otodoxie, data de 12 iulie este o zi de sărbătoare. Biserica aduce cinstire Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromița de la Muntele Athos. În Patriarhia Română, în mai multe lăcașuri de cult ortodoxe, Maica Domnului este ocrotitoare, acolo unde sunt adăpostite copii ale Sfintei Icoane Prodromița, făcătoare de minuni.
Din tezaurul Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul – Prodromu de la Sfântul Muntele Athos, icoana Maicii Domnului Prodromița (adică Înaintemergătoarea) este o icoană făcătoare de minuni ”nefăcută de mână omenească”.
Această icoană este cel mai important odor al comunității românești din Grădina Maicii Domnului, iar în toată lumea ortodoxă sunt puține icoane nefăcute de mână omenească .
Istoria acestei icoane a început în anul 1863
Documentele religioase menționează istoria acestei icoane a început în anul 1863, în timpul lucrărilor de construire ale Schitului Prodromu de la Muntele Athos; atunci, cuvioșii ctitori Nifon şi Nectarie căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului deosebită, aşa cum aveau toate mănăstirile de la Sfântul Munte. Mai mult, ei impuneau anumite condiții stricte pentru cel care se angaja să execute lucrarea : curățenie trupească şi sufletească, spovedanie la duhovnic, post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu în perioada cât executa lucrarea.
Iconarul Iordache Nicolau din Iași se supune rânduielilor
După multe căutări, cu ajutorul lui Dumnezeu, cuvioșii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau din Iași, un bătrân credincios, care s-a supus cu multă evlavie rânduielilor impuse de cei doi călugări și, s-a apucat de lucru în anul 1863. El a început lucrarea la Mănăstirea Bucium din Iași, care era pe atunci metoc al Schitului Prodromu, iar în câtva timp a terminat de pictat veşmintele şi celelalte părți ale icoanei, lăsând ca Sfintele Feţe (cea a Maicii Domnului şi cea a Pruncului Iisus), să le picteze la sfârșit, după cum este tehnica picturii tradiționale de icoane). După ce a terminat de zugrăvit cum s-a priceput mai bine veșmintele şi fondul icoanei, meșterul a început să lucreze Sfintele Feţe. Însă, în mod inexplicabil, sfintele feţe ale Fecioarei Maria şi Pruncului Iisus din brațele ei nu puteau fi zugrăvite, iar icoana a rămas nedesăvârșită.
Întâmplarea l-a speriat…
Deși era un pictor cu experiență, speriat și mâhnit că poate şi-a uitat meșteșugul, bătrânul iconar a acoperit icoana, a încuiat atelierul şi a amânat lucrul pentru a doua zi. În dimineața următoare însă, a descoperit că icoana era desăvârșit pictată, cu fețele luminoase şi împodobite cu har dumnezeiesc, iar el nu putea să înțeleagă cum se petrecuse această minune. Înfricoșat de această întâmplare, el a lăsat şi o mărturie scrisă, care se găsește la Schitul Prodromu, un document datat 29 iunie 1863, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache şi iscălită cu propria sa mână: ”Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iașilor, am zugrăvit această sfântă icoană a Maici Domnului cu însăși mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veșmintele, după meșteșugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez fețele Maicii Domnului și a lui Iisus Hristos. Privind eu la chipuri, cu totul a ieșit din potrivă, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meșteșugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicii Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoana. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârșit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deși o greșeală a fost aceasta că am dat lustru la o asemenea minune”..
Există mărturii care spun că Sfintele fețe se schimbă
Dimensiunile icoanei sunt de 100 / 70 cm. Chipul Maicii Domnului și al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, nuanța de galben a grâului. Există mărturii care precizează că Sfintele Fețe se schimbă, uneori întunecându-se, alteori luminându-se.
Cercetată la miceriscop, icoana nu prezintă urme de pensulă
Icoana a fost cercetată la microscop și s-a constatat că nu prezintă urme de pensulă; acest lucru întărește credința că Sfintele Fețe au fost pictate miraculos de mână nepământească.
Portretele zugrăvite sunt identice cu cele reale
Se spune că portretele zugrăvite pe icoană sunt identice cu portretele reale ale Fecioarei și Pruncului Iisus, așa cum au fost consemnate de martorii oculari contemporani. În această privință există o descriere rămasă de la Sfinții Epifanie şi Nichifor: ”Încă de când viețuia pe pământ era fața ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuțiți la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate și ales de negru, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, fața nu rotundă, nici scurtă, ci puțin alungită, mâinile și degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple și puțin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaș, având părul bine și cu multa cuviință legat”.
Au fost făcute câteva copii și toate sunt făcătoare de minuni
De-a lungul vremii au fost făcute câteva copii, dintre care unele au rămas în Sfântul Munte, iar altele au fost trimise în România și, toate sunt făcătoare de minuni (Arhimandit Paisie Teodorescu, Vicar patriarchal).
