Praznicul Întâmpinarea Domnului: Tradiţii strămoșești pentru sănătate, spor şi bucurii
În ziua praznicului Întâmpinarea Domnului, creştinii respectă şi în zilele noastre ritualul împlinit de Maica Domnului, când pruncul Iisus a împlinit 40 de zile de la naștere.
În această zi pruncii sunt aduși la biserică spre închinare
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului sau Aducerea pruncilor spre închinare la biserică, la împlinirea a 40 de zile după naştere, a rămas un ritual pentru mame şi în Biserica Ortodoxă. În această zi, preotul face molifta de curăţire a mamelor și închină pruncii la icoane. Când un prunc împlineşte 40 de zile de la naștere, mama îl aduce la biserică, așa cum a procedat Maica Domnului cu pruncul Iisus. Mama pruncului, în numele familiei, îl dăruieşte pe acesta ca ofrandă lui Dumnezeu şi-l închină la altar.
În această zi se împlinește ritualul religios
Potrivit ritualului religios, preotul este cel care îi binecuvântează cu semnul crucii pe mamă şi pe prunc, citeşte o serie de rugăciuni de binecuvântare, apoi o împărtăşește pe mamă cu Sfintele Taine. Cu acest prilej, prin analogie cu evenimentul petrecut atunci, când Maica Domnului l-a ținut în brațe pe pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, mamele vin cu pruncii la biserică. În zilele noastre, se săvârşeşte ca și atunci procesiunea intrării pruncului în biserică; acesta este aşezat în faţa uşilor împărăteşti, iar mama pruncului este împărtăşită cu Sfintele Taine. În privinţa pruncului, preotul se roagă ca Dumnezeu să-l crească, să-l binecuvânteze şi să-l sfinţească.
Un ritual prin care puterea ursului este dăruită pruncului
În ziua praznicului, în țara noastră, în multe localităţi rurale, copiii mai sunt unşi cu grăsime de urs, procurată de la vânători. În vremuri îndepărtate, acest obicei îl aplicau în practică părinţii, care voiau să aibă copii puternici şi sănătoşi, deoarece părinții sunt convinşi că astfel, puterea proverbială a ursului este dăruită pruncilor. În același timp, și în cazul copiilor sau bolnavilor „de sperietoare” se împlinește un ritual și aceștia sunt afumaţi în ziua praznicului cu păr de urs.
Cele mai cunoscute previziuni populare în ziua praznicului
În tradiţia populară, sărbătoarea Întâmpinarea Domnului, cunoscută în popor și cu numele de Stretenia, este numită şi Ziua Ursului. Se spune că această zi reprezintă o zi de cumpănă dintre anotimpul rece şi cel cald. Strămoşii vorbeau despre schimbarea vremii în funcţie de modul în care se comporta ursul: dacă în această zi este soare, ursul părăseşte bârlogul. Totuși, dacă ursul îşi vede umbra, el se sperie şi intră din nou în bârlog, iar gestul lui prevestește prelungirea iernii cu şase săptămâni. Dacă în ziua praznicului cerul este înnourat, ursul nu-şi vede umbra; el părăseşte bârlogul anticipând astfel apropierea primăverii şi încălzirea vremii. Dacă în ziua de Stretenie este vreme bună, aşa va fi şi în ziua praznicului de Sfântul Gheorghe.
Ce spune medicina populară
De asemenea, medicina populare spune că oamenii pot primi o putere asemănătoare cu aceea a ursului, dacă îşi ung corpul cu untura lui Moş Martin.
Ziua Ursului este şi ziua curajului şi a regenerării
În tradiţia populară, ursul este asociat cu forţa şi curajul. De aceea, copiii plăpânzi sunt botezaţi cu numele de Ursu, iar cei bolnavi sunt afumaţi cu păr de urs, pentru a alunga ursita cea rea.
Mamele dau ofrande pentru sănătatea pruncilor bolnavi
Din moși-strămoși, în ziua praznicului, se respectă o veche tradiție: mamele ai căror copii sunt bolnavi este bine să dăruiască lucruri de îmbrăcăminte copiilor săraci. Împlinirea ritualului aduce bucurii şi alungă boala din familiile generoase.
Credincioșii se roagă la o icoană specială
Pentru spor şi sănătate, în această zi de sărbătoare, credincioşii cinstesc icoana Maicii Domnului numită „Îmblânzirea inimilor împietrite” sau „Profeţia lui Simeon”. Rugăciunile rostite în fața sfintei icoane împlinește dorințele cele mai fierbinți.
Târcovitul viilor, un ritual care aduce sporul viţei de vie
Un ritual respectat în mediul rural, numit şi „Târcovitul viilor,” spune că în ziua Întâmpinării Domnului iarna se pregăteşte de plecare. Sătenii merg la vie pentru a împlini un ritual care să atragă sporul viţei de vie. În acest scop, ei pornesc spre ogor ducând în procesiune o ploscă plină cu vin, funingine din sobă amestecată cu seu și o bucată de tobă de porc, ofrande ce simbolizează spiritul grâului. Cu aceste ofrande sătenii ocolesc via de trei ori şi se opresc lângă fiecare butuc de vie, taie câte o coardă de viţă, o ung cu untura amestecată cu funingine şi picură vin peste butucul viţei. Apoi ei gustă din bucata de tobă şi beau vin, rostind şi o rugăciune, prin care îl roagă pe Dumnezeu ca strugurii să crească cât bucata de tobă. Coardele de vie sunt binecuvântate cu semnul crucii, iar unele sunt aduse în căminul gospodarului şi se plantează, devenind „Norocul cel mare al Viţei”. De asemenea, la întoarcerea de la ogor, proprietarii viţei organizează un mare ospăţ în casa unui gospodar, cântă şi se veselesc, pentru ca viitoarea recoltă de struguri să fie cât mai bogată.
