La Patriarhia Română, Părintele Daniel a oficiat slujba de Te-Deum
Vineri, 1 decembrie cu prilejul aniversării Zilei naționale a României, Părintele Patriarh Daniel a oficiat slujba de Te-Deum în Catedrala Patriarhală. Cu acest prilej, Părintele Patriarh a făcut o sinteză a contribuției reprezentanților Bisericii la realizarea Unirii și i-a îndemnat pe credincioși să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru binefacerile Marii Uniri şi să-i comemoreze cu recunoştinţă pe eroii neamului.
În cuvântarea rostită, Părintele Patriarh Daniel a marcat aportul Bisericii Ortodoxe Române la împlinirea importantului deziderat de secole al românilor- Unirea: ” Realizarea unității naționale de la 1 decembrie 1918 a fost posibilă şi cu aportul Bisericii Ortodoxe Române care a sprijinit Marea Unire a tuturor provinciilor românești într-un stat român unitar, Biserica fiind împreună cu poporul în toate eforturile sale de cultivare a conștiinței naționale şi de afirmare a dorinței de unitate națională, în toate provinciile româneşti, dar mai ales în Transilvania, Basarabia şi Bucovina”.
Implicarea reprezentanților Bisericii în actul Unirii
Prea Fericitul Patriarh Daniel a menționat în cuvântul Său implicarea tuturor reprezentanților Bisericii în actul Unirii: . ”Prin rugăciune, prin cuvânt rostit, prin cărți tipărite, prin prezența personală şi fapta concretă a slujitorilor ei, Biserica a fost activă în lucrarea de unire, implicându-se în realizarea acestui ideal prin ierarhi cărturari, preoţi şi diaconi patrioţi, profesori de teologie şi studenți în teologie, aceștia având talent oratoric, putere de convingere şi de mobilizare, dar şi prin călugări sau călugărițe care au îngrijit soldații răniți, prin mănăstiri şi parohii care au organizat colecte de bani şi de alimente, toţi împreună încurajând moral şi ajutând material pe luptătorii români pentru libertate şi unitate națională”.
De asemenea, Patriarhul Daniel a subliniat în cuvântul Său de Te- Deum numeroasele exemple de clerici ortodocși și de monahi care au îndurat suferințe cumplite în primul război mondial: ” În perioada 1916-1918, mai mult de 250 de preoți ortodocși români au însoțit trupele armatei române pe câmpurile de luptă în calitate de confesori militari. Unii dintre ei au murit pe front, alții au fost luați prizonieri şi deportați. Peste 200 de călugări şi călugărițe au activat ca infirmieri în diferite spitale de campanie sau pe front, unii murind la datorie, din cauza tifosului exantematic. Sute de preoți au fost anchetați, jefuiți sau alungați din parohiile lor de către inamic, alții au murit împușcați în teritoriile ocupate de trupele germane. În Transilvania, 150 de preoți au fost aruncați în închisorile maghiare, unii fiind condamnați la moarte sau la ani grei de închisoare. Alți peste 200 de preoți au fost deportați în vestul Ungariei, în județul Șopron, unde au trăit în condiții inumane până la eliberarea lor în 1919 de către trupele române”. .
Un episod important din cuvântarea de Te-Deum rostită de Patrarhul Daniel s-a referit la faptul că mulți slujitori ai Bisericii au făcut parte din componența Adunării Naționale Constituante.
