La 9 martie, creștinii ortodocși îi sărbătoresc pe Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia. Istoria sărbătorii
În data de 9 martie (22 martie după stilul vechi), Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, martirizaţi în Capadochia în timpul împăratului roman Licinius. Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi creştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Soldaţii înrolaţi aveau origini diferite: erau romani, greci şi armeni.
În anul 320, guvernatorul Armeniei, Agricolae, renumit în epocă pentru ura lui îndreptată împotriva creştinilor, a aflat că 40 de soldaţi din subordinea sa sunt creştini care nu vor să renunţe la credinţa lor creștină şi refuză să se închine idolilor.
De aceea, guvernatorul i-a întemniţat şi, timp de 8 zile, soldaţii au fost ademeniţi cu daruri, apoi au fost bătuţi cu pietre, după obiceiul acelor timpuri. Acea pedeapsă aspră nu i-a convins pe soldaţi să renunţe la credinţa creştină. Atunci, guvernatorul Agricolae le-a aplicat altă pedeapsă : Pentru că în acea perioadă a anului apa lacului Sevastia era foarte rece, cei 40 de soldaţi au fost obligaţi să petreacă o noapte în apa acelui lac.
Un soldat n-a mai suportat gerul
La miezul nopţii, unul dintre soldaţi n-a mai suportat gerul şi a ieşit din lac. În drum spre baia caldă, cu care-i ademenea guvernatorul, în cazul în care soldații ar fi renunţat la creştinism, soldatul a murit.
Sfinţii părinţi spun că, în noaptea pătimirii soldaților, în locul martirajului s-au petrecut numeroase minuni: apa lacului s-a încălzit şi gheaţa s-a topit. În același timp, în mod surprinzător, 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra soldaţilor-mucenici. Un temnicier a observat că lipseşte un soldat.. El a fost impresionat de suferinţa condamnaţilor și de cununile pogorâte peste mucenici. Pentru că o cunună nu avea unde să se așeze, temnicierul a sărit în lac, în locul soldatului care a murit şi s-a declarat creştin. A doua zi, condamnaţii la moarte erau vii. De aceea, guvernatorul Armeniei a hotărât să-şi ducă misiunea până la capăt: el a poruncit ca osândiţii să fie scoşi din lac, să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie lăsaţi să-şi dea sufletul pe malul lacului.
Fiecare soldat a rostit cuvântul Amin!
Documentele religioase menționează faptul că, fiecare soldat, când și-a încredințat sufletul lui Dumnezeu a rostit cuvântul „Amin!"( care se traduce prin sintagma Așa să fie !) Cei 4o de mucenici pe care-i prăznuim la data de 9 martie poartă următoarele nume: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aeţius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
Potrivit unor documente religioase descoperite după data martirajului, petrecut prin toamna anului 303, trupurile osândiţilor au fost arse, iar oasele care au rămas neatinse de foc, au fost găsite într-o râpă a lacului Sevastia. De aceea, după moarte, creştinii au adunat aceste sfinte odoare şi, în timp, moaştele Mucenicilor au fost răspândite în zeci de biserici ortodoxe din lumea întreagă.
Martirajul Mucenicilor din Sevastia reprezintă dăruirea lor totală pentru credinţa în Hristos.
„ Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia, prin viaţa lor au demonstrat lumii întregi că dumnezeirea şi omenitatea s-au unit neschimbător şi neamestecat pe vecie, într-o singură persoană a Domnului Iisus Hristos pentru care Sfinţii 40 de Mucenici şi-au dat viaţa", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu)
