Samba şi Caramba. Batjocul batav...
Mărturisesc, cu jenă, sunt fan Spania. Hai, simpatizant... E ţara cu cel mai frumos campionat. Italia, vechea mea pasine, s-a stricat de un pragmatism fastidios.
Franţa, în afară de PSG şi vrăjitorul Ibrahimovici, nu prea e... Germania are un fotbal amestecat. Dar nemţii, când sunt ei nemţi, pustiesc. Iar, Olanda, iată, pare a fi ţară de nemţi mai teutoni decât nemţii. Eu fiind fără de ţară, aleg ce-mi place. Spania. Şi o abandonez când o va face ea . Şi, eventual, iese din joc.
Căci, după acest 1-5 s-a văzut că, în ciuda numelor sonorissime, Spania e o echipă fosilizată. Un bloc de granit cu fosile de crustacee seculare... Nume mari rămase doar nume. Iker Cassillias. Ce mingi a scos din reflexele lui incredibile şi ce gafe de concentrare, letale, a făcut?!
O echipă băbită. Olanda, trupă întinerită la risc, pe ultimele luni. Robben, Van Persie, Sneijder, De Jong ... şi o gaşcă de tineri în spate. Meciul a fost într-un fel, curajul lui Van Gaal faţă cu conservatismul lui Del Bosque neinspirt să-l ţină pe tuşă şi pe David Villa. Imaginea "batjocului" olandez stă, nu în gafa lui Iker, ci în faza golului 5 unde Robben s-a jucat alegându-şi de voie unghiul. Miştocăreală. Băşcălie. Ironie. Pic-pic !, pipi pe capetele hispanice. Plus un Diego Costa penibil. Un alienat.
Arbitrajul lui Nicola Rizzoli a fost ca toate cele anterioare ale CM. Penibil. A influenţat scorul. Căci, la golul 3 a fost un măreţ fault la Cassilias. De acolo a început dezastrul. Nu a viciat sensul rezultatului, ci doar diferenţa de scor. Deşi pare un dezastru, Spania va arăta justa-i valoare la eventualul meci cu Brazilia.Veşi vedea. Dezastrul real sunt arbitrajele blatteriene. "Blat"- iene, pe româneşte...De ce, în numele unei false democaţii globaliste, sunt promovaţi arbitrii slabi? Fiindcă. Deoarece. Întrucât... sunt uşor de manipulat!
Dixit et ...exit!
