Petrolul l-a salvat din mahalaua braziliană
Petrolul s-a calificat în semifinalele Cupei României, după un meci de poveste cu FC Vaslui, în care „lupii” au revenit de la 0-1 şi 1-2, au dat golul egalării în minutul 93 şi s-au impus în prelungiri cu 4-2. Eroii ploieştenilor au fost Walter Fernandez, Ovidiu Hoban, Gerardo Alves şi Romario Pires, autorii celor patru goluri, dar ultimul a avut o reuşită de kinogramă.
Romario Pires va împlini 25 de ani în ianuarie şi are o poveste de viaţă desprinsă din realitatea crudă a Braziliei, o ţară strălucitoare, sub a cărei poleială se ascunde multă sărăcie, criminalitate şi neajunsuri.
S-a născut la Rio de Janeiro şi a început fotbalul pe străzile metropolei braziliene, la fel ca alte milioane de copii. Şi-a făcut junioratul la Botafogo, dar n-a ajuns la prima echipă, drept pentru care a luat drumul divizilor inferioare, la formaţii anonime precum Olaira, Duque de Caxias, Marcilio Dias, Macae şi din acest motiv, propunerea unui impresar de a încerca o aventură în România i s-a părut tentantă.
Aşa a ajuns în vara anului trecut la Gloria Bistriţa, formaţie de care nu auzise niciodată şi unde avea să constate că şi probleme financiare nu sunt doar în Brazilia.
A jucat totuşi o jumătate de sezon, fiind unul dintre titularii echipei pregătite atunci de Nicolae Manea. Neplătit, fotbalistul a putut pleca în iarnă liber de contract şi a semnat cu Petrolul un contract pe trei ani şi jumătate, făcând cel mai important pas al carierei lui.
„Câştigarea Cupei României a fost cea mai importantă realizare a mea. Aş fi vrut ca şi părinţii mei să vadă asta", a mărturisit Romario. Spusele lui ascund o dramă personală.
Romario, sau Romi cum îi spun colegii, şi-a pierdut şi mama şi tatăl cu ani în urmă. Părintele său l-a botezat Romario, după numele celebrului atacant brazilian, şi a visat ca fiul să ajungă fotbalist, mai ales că era singurul băiat din familie. Romario a fost ajutat de cele două surori ale sale, mai mari cu 10, respectiv 13 ani. Una dintre ele a fost voleibalistă, cealaltă n-a avut legătură cu sportul.
Când a plecat de la Bistriţa la Petrolul, antrenorul ardelenilor era Nae Manea. Acesta s-a supărat şi a aruncat cu noroi în tânărul fotbalist, dar şi colegul acestuia Kanon, acum la Corona Braşov. „Ei erau în liga a treia înainte de a veni aici. Au plecat pentru că n-am avut bani să-i ţinem", a spus Manea, după care fără niciun motiv anume s-a dezlănţuit: „Păi aştia doi aveau nişte p..i cât tancul. Le f...au pe astea pe aici de nu mai puteau să stea în picioare. M-am şi luat de ei şi i-am întrebat dacă au venit să joace fotbal sau să f..ă".
Cel mai bun prieten al lui Romario este conaţionalul său, Guilherme Sytia. Fundaşul stânga al „lupilor" l-a ajutat atunci când a venit la Petrolul, e şoferul lui când are nevoie să meargă undeva şi împart camera în cantonamente. Cei doi sunt aproape nedespărţiţi, iar fanii ploieştenilor i-au poreclit „Alb şi Negru". Adesea ei ies în oraş şi cu restul vorbitorilor de portugheză, Geraldo, Pecanha, Teixeira şi Camara, dar şi cu ceilalţi coechipieri, deoarece de două ori pe lună „lupii" organizează o masă cu toată echipa.
Între timp fotbalistul s-a căsătorit şi are o fetiţă de patru ani. Toţi au rămas în Brazilia, dar Romi ar vrea ca din iarnă, după vacanţă, să-şi aducă nevasta şi fiica la Ploieşti.
„Am şi patru nepoţi. Trei băieţi şi o fată, iar unul dintre puşti e un fotbalist de viitor. Are zece ani şi sânge de marcator. Joacă la juniori. I-am dus tricoul meu de la Petrolul, pentru că urmăreşte pe internet jocurile noastre", a mai mărturisit jucătorul de 25 de ani. La Ploieşti, sezonul trecut a jucat 3 partide, dar a intrat ultimele 11 minute în finala Cupei, la finalul căreia a îngenuncheat pe teren şi a ridicat mâinile către cer pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu şi a dedica victoria părinţilor săi. De altfel, toate golurile sunt dedicate lor. Cât despre planurile sale de viitor, Romario e un tip modest. Nu se visează la Milan sau Barcelona, vrea să joace cât mai bine la Petrolul şi, de ce nu, într-o zi să îmbrace tricoul lui Botafogo, echipa sa de suflet.
