Fotbaliada: El Clasico…
Am avut o săptămână plină de bucurii. Ca spectator, iubitor de fotbal.
Nu musai ca un român de România... M-am bucurat de victoria Rapidului la Constanţa. Eram supărat după înfrângerea domiciliară cu Iaşiul. Că, aia era de bază. Oricum, nu avem prea largi perspective. Chiar dacă, în fine, Nico dădu primul gol. Să fie primit. Şi înmulţit. Dar, cuvântul "perspective" sună ca "funie" în Giuleşti. Nu cred în zvonul că Moldovan ar lua echipa. Ar fi un risc prea mare. Aşa, dacă nişte rapidişti adevăraţi - ştiu eu unii pe la Poiana Câmpina, Târgovişte cu stare - s-ar aduna, poate. Dar, apoi vine chestia aia românească: "cine e şefu'?" şi, s-alege prafu' de tot. Mai am de doi bani speranţă...
Altă bucurie, meciul şi finalitatea lui palpitantă dintre Dinamo şi Pandurii 2-3, ultima echipa amicului Cristi Pustai. Ce emoţii, ce întoarceri, răsturnări - un clasico avant-la-lettre -... Şi ce victorie a jienilor. Aci se străvede, tristamente, realul nivel al dinamoviştilor faţă de propaganda-i optimistă. Chiar dacă va bate Steaua în Cupă adevărul tot se va revela: nivelul fotbalului mioritic, azi la vreme de pre-război... la firu' ierbii.
La El Clasico, mă credeţi sau nu, am pronosticat - nevestei, cui altcuiva? - meci egal: 4-4! Am fost aproape. Nu mă bucuram dacă ghiceam, pe cât am făcut-o, fiindcă a învins Barca. Şi cu Messi ăla-n scădere de formă. Care a înviat. Adevărat a înviat! Te uiţi, asculţi, pipăi şi urli: "Esteee!" Tot meciul a fost el. şi Benzema. Ronaldo un fel de Kaka... makka. Di Maria între leşin şi extaz. Genial.
Ce fotbal! Ce jucători! E ca-n poezia aia soresciană: "Şi, pentru că toate acestea// Trebuiau să poarte un nume//, Un singur nume, // Li s-a spus : " El Clasico... Ce păcat că în recitalul acesta de perfecţiune ludică - totuşi e un joc, monşer! - trebuie să poate un nume şi... arbitrul. Care a stricat jocul. Căci a vrut şi el să brieze pe lângă staruri. Cele două penalty-uri au fost de o jenantă compensaţie injustă. Căci, s-a lăsat cu eliminare numai la gazde. Acum, pe teritoriul hispanic continuă băşcălirea, miştocăreala... Eu, mai rapidist, m-am bucurat de un fotbal aproape neverosimil. Şi am avut o emoţie chiar estetică.
Din păcate, fu invers la înfrângerea lui Contra...
