Un Seleçao de cacao
Cred că nici când eram îndrăgostit de soţie nu i-am scris atâtea texte cum am făcut-o sezonul acesta mondial cu Brazilia. Nu că m-am dat în vânt după Seleçao, dar am aşa un sentiment de compasiune îndoliată. După ce am pornit-o cu bănuiala că va câştiga Cupa Mondială cu proptele de la FIFA, cu pile la arbitri etc. Şi chiar aşa a cam fost la primul meci, cel cu Croaţia. Îmi sună vorba unui arbitru blatist după un meci în care echipa protejată a luat, totuşi, bătaie: ”trebuiau să mişte şi cadavrele alea-n teren...”. De la meciul doi, am simţit totul şi am început campania de compătimire. Brazilia a avut destule argumente să câştige CM. Echipă n-a avut. Fu doar o echipuţă care s-a scremut să ajungă la nivelul prestaţiilor ei anterioare, istorice şi i s-a rupt prapurul. Penibil spre deplorabil...
Să nu dramatizăm lipsa lui Neymar. Că nu stătea el în apărarea aia jenantă ca o groapă-n asfalt. Nu el lua 7 de la nemţi şi trei de la batavi. Nici vorbă. Nu stă Brazilia în doi-trei jucători. Ci, într-o echipă. Pe care azi nu o are. Sau, care fu neputincioasă. Auzi, 1-7 cu Germania şi acum 0-3 la pas cu Olanda! Eu, spre deosebire de alţii, îi culpabilizez şi pe antrenori. Scolari şi Pareira. E prea vast fotbalul brazilian să nu găseşti rezerve. Să nu observi talente. Dar s-a cam mers, şi aici cred că e greşeala, pe un schelet de brazilieni europenizaţi de mult. Nu mai spun durerea nostalgiei mele că echipa gazdă nu a avut niciun brazilian adevărat ca stil. Unul ca Ronaldinho, care să se bucure că joacă. Cu imaginaţie debordantă. Cu viteza lui Messi, ăla vechi!, şi cu driblingul adevăratului Ronaldo. Am auzit chiar că Dinţosul mai joacă. Şi Kaka avea loc. Şi, decât nişte umpluturi de vârfuri, mai bine nişte mingicari, care uneori ridiculizau logica olandeză şi îngheţau cartezianismul german.
Aşa că, eu cred că n-a fost întâmplare jocul gazdelor ci superficialitate, comoditate managerială. Echipa asta a Braziliei nu mai are nimic brazilian. Şi-a pierdut identitatea. Şi, ca să pun cruce, eu mă aşteptam ca olandezii, pe fondul deprimant în care se scăldau după Germania, să le dea cam tot 6-7 goluri. Noroc că a fost un 2-0 liniştitor, cam devreme, altfel.
Ce să mai... aşteptăm o altă Brazilie. Tânără. Explozivă. Imaginativă ca proza lui Marquez.
Nicidecum acest Seleçao de cacao.
