Samba şi Caramba: De ce plâng brazilienii?
Nemții. M-așteptam ca ei să bată Franța. Într-o logică europeană. Au dat un gol. Au câștigat. Franța e o echipă bazată pe Benzema.Viitor sumbru. Trecut mărețișor… Dar, de Brazilia- Columbia. 2-1? Meci fabulos. Încleștare fizică. Un arbitru mai slab de înger ar fi lăsat, finalmente, echipele să joce doi la doi…
Spaniolul Carballo, venit dintr-un fotbal ”greu”, a fost extrem de libertin .Tolerant. Și, bine a făcut. Pentru rest, pentru partipris-urile lui absconse, pentru greșelile mai mult intenționate, las să se pronunțe specialiștii. Cu fazele de reluare în față. Se spune că un arbitru bun știe să fure discret și-n spiritul regulamentului. Or Velasco Carballo nu e un arbitru bun. Ci, excelent…
Meciul, prin dinamica sa, fu unul eminamente european. Stilul spectacular sud-american e pe cale de dispariție. Pragmatismul și Victoria. Asta e tot. Re-repet, fotbalul mondial se aplatizează ca spectacol. Devine arid ca un deșert și strâns ca mușchii radiculari la o constipație. Urât. Inestetic. Pata braziliană de culoare a dispărut. E alta. De cinsm. Pe ei, să le luăm banii! Dovada ? Victoria gazdelor cu Neymar, Hulk, Fred în față, fu realizată de doi fundași. Apoi, pentru biata Columbie, mereu bună și mereu perdantă, a căzut primul gol năucitor de rapid. Apropo, fu comemorată asasinarea lui Escobar, care la CM din 94 a dat autogol în meciul cu SUA. Cu “Diavolul”… L-a costat viața. Paco Maturana fugi prin Spania și Italia . L-am întâlnit la un meci al Rapidului, la Ravenna prin ‘96…
Brazilienii sunt un grup emoțional fabulos. Latini. Sânge iute. S-a văzut în acest meci cu Columbia de ce atrocități, sălbăticii sunt în stare. Și unii și alții. Tensiune. Unii, buni cu piciorul - Neymar - slabi cu psihicul. Plâng la imn. La victorie. La înfrângere ce-ar face? Apoi, când ai cu tine un stadion care te împinge, blesteamă, adulează, și un elefant se poate emoționa. Echipa din Brazilia e acum o etuvă cu apă sub mii de tone presiune. Orice fisură sparge vasul. Vom vedea la câștigarea titlului mondial. Sau, la pierderea lui. Lucru de care mă îndoiesc. Brazilia e pe… carballo mari.
