Giuleştina: Dă, Domu’, Doamne!
Atâta se poate. Dacă nici cu CFR Cluj, echipă bună, dar aflată în alerta destrămării, mai puțin interesată de cele 3 puncte… dacă nici cu ei, acasă, nu am putut face nimic...
Nu am dat gol, ca de obicei. Nu am bătut, ca de obicei. Și, bine că n-am luat bătaie… ca de obicei… e clar!!! Atâta putem. Să vină, nu Mourinho, ci mama lui, și cuscrii de la țară - că au și portughezii țăranii lor… - degeaba! Mai mult nu putem! Schimbarea lui Rada, în condițiile păstrării actualului lot, e ca frecarea la temelie a stâlpilor de telegraf, din care se fac picioare de lemn... Rada mi se pare un super-erou. Ins de sacrificiu. Sfânt. Martir. Cât de tare să fii, nene, ca să reziști la atâtea dezastre? Nevinovat. Neputincios. Să nu respire. Să nu poţi scăpa. Legat fedeleș de frânghia unei realități implacabile. Să vezi cum se stinge lumina pe stadion… Unul déjà în demolare. Cum se stinge gloria unei echipe… și să fii Marian Rada…
Am mai avut cam sentimentul cetățeanului damnat, când am fost la cetatea Cartagina, fosta mare putere militară a antichității. Iaca, niște ruine, bre, de-ți venea să-njuri în limba punică. Am preferat să spun resemnat, pe o latinească de Giulești ”Sic transit Gloria mundi…”
Trăim din speranțe. Și dintr-o suferindă imaginație pozitivă. Constructivă. Optimistă. Că vine ea, iarna. Ne pregătim. Cumpărăm prospături. Vom fi tari ca zece ștefancelmari. Ca fieru și ca oțelu. Ne va conduce cu înțelepciune Dinu Gheorghe. Văd că se codește. Firește. Ce să preiei ? O caroserie de Merțan pus pe butuci de lemn-Tănase? Un monstru economic falit, creat de economia ”cea nouă”? De capitalismul original giuleștean? Voi nu vedeți, români, cum vine Nemiluita? Ceahlăul. CFR. Petrolul. Brașov. Ce minuni să mai faci cu un muribund? Vreo reorganizare din mers? Să nu mai retrogradeze nimeni? …iar schimbăm roțile rapidului… din mers ?
Sunt prea sceptic, mi s-a reproșat. Nu, nu-s sceptic. Ci prăpăstios... de realist. Am vertijuri existențiale cu șine de cale ferată. Angoase abisale. Îs trist de neputință. Umilință. Căci, străvăd ”înlăuntrul fenomenului”.Și, ca să nu mai fiu acuzat că-s cobe, dă Doamne să….
Dă, Domu’, Doamne!
