România are «stejari» de import
Turaşvili, Van Heerden, Wiringi şi Kinikinilau sunt “stejarii” aduşi de peste mări şi ţări să ajute echipa de rugby a României la Cupa Mondială care a debutat vineri.
La nivel internaţional, naturalizarea sportivilor e o practică din ce în ce mai des întâlnită, în majoritatea disciplinelor. La noi, primii paşi în acest sens au fost făcuţi la rugby, Federaţia noastră apelând la câteva soluţii de import pentru a face o figură frumoasă la Campionatul Mondial din Anglia.
Astfel, miercurea viitoare, în meciul de debut cu Franţa, printre tricolori vom regăsi patru intruşi, care vor cânta şi ei “Deşteaptă-te, române!” E vorba de un georgian (Otar Turaşvili), un sud-african (Johannes Van Heerden), un neo-zeelandez (Michael Wiringi) şi un rugbyst din Tonga, cu nume imposibil de pronunţat, Paula Fakavainga Kinikinilau.
Toţi au profitat de regulamentul Federaţiei Internaţionale, care spune că un jucător poate fi eligibil pentru o altă ţară dacă n-a evoluat deloc pentru naţionala de origine şi dacă a stat cel puţin trei ani în ţara de adopţie.
„I-am luat pentru că au adus un plus valoare. Vin din ţări cu un rugby dezvoltat, joacă în România, s-au adaptat aici şi au luptat de la bun început cu ambiţie pentru titularizare”, a spus preşedintele FR de Rugby, Haralambie Dumitraş. Naţionala de rugby a României are şi un antrenor străin, galezul Lynn Howels.
România face parte din grupul select de 12 naţionale care au participat la toate ediţiile Cupei Mondiale de rugby, însă “stejarii” n-au trecut niciodată de faza grupelor. Cel mai probabil, aşa va fi şi acum, ocuparea unuia din primele două locuri într-o grupă cu Franţa (vicecampioana mondială) şi Irlanda (câştigătoarea ultimei ediţii a Turneului celor 6 Naţiuni) fiind practic imposibilă.
“În planul rezultatelor, vrem o victorie cu Canada şi să forţăm o supriză cu Italia. Cu Franţa şi Irlanda trebuie să fim realişti. E un decalaj foarte mare valoric”, a spus Hari Dumitraş, preşedintele Federaţiei Române de Rugby.
121 de jucători de la Cupa Mondială sunt naturalizaţi
Această a opta ediţie a Cupei Mondiale de rugby este una specială din punctul de vedere al naţionalităţilor jucătorilor. Nu mai puţin de 121 de jucători din cei 620 trecuţi pe listele formaţiilor prezente la competiţie sunt naturalizaţi. Conform unui studiu publicat pe site-ul frr.ro, Samoa are cea mai mare diversitate de jucători, cu 13 jucători, adică 40% din lot, născuţi în Noua Zeelandă. Pe locul secund e Tonga, cu 12 naturalizaţi.
Culmea e că şi campioana mondială en-titre, Noua Zeelandă, are 5 jucători de import: doi din Australia şi câte unul din Samoa de Est, Tonga şi Fiji. Echipa Scoţiei are în componenţă jucători care nu provin din ţările cu un rugby puternic. Astfel, David Denton e născut în Zimbabwe, Sam Hidalgo-Clyne în Spania şi Tommy Seymour în SUA. Toţi provin din părinţi scoţieni. Tim Visser, în schimb, e olandez sadea, dar e stabilit în Scoţia din 2013.Argentina e singura echipă fără naturalizaţi. Şi asta le prieşte, pentru că sud-americanii sunt pe locul 8 în clasamentul mondial.
