Remember 23 decembrie 1989. ”S-au dat arme la maimuțe”
Duminică, 3 ianuarie 2016, Marius Emanoil Buteică, singurul erou martir ucis în data de 23 decembrie 1989 la locul de muncă (pe Aeroportul Otopeni) prin tortură, ar fi împlinit 48 de ani. Și în acest an, în data de 3 ianuarie, mama eroului, Maria Buteică, l-a comemorat pe Marius (Aspi, așa cum îl alintau prietenii) la Cimitirul Eroilor Revoluției.
De această dată, doamna Meri Buteică a adus în ziua comemorării un tort superb (prăjitura preferată a fiului său), cafea, sucuri, flori şi lumânări și mărturisește că această tradiție îi mai alină suferinţa.
în această duminică, în Cimitirul Eroilor Revoluţiei Române din Bucureşti era o linişte desăvârşită. Persoanele venite în cimitir să aprindă lumânări la mormintele copiilor sau rudelor, dispărute în măcelul din decembrie 1989, au asistat la slujba religioasă oficiată în biserica din Cimitirul Eroilor Revoluției. Ofrandele aduse de mama lui Marius au fost binecuvântate de preot, apoi au fost împărțite în biserică persoanelor care au participat la slujbă.
Amintirile șocante nu se șterg din suflet niciodată
Pentru părinţii lui Marius timpul parcă stă în loc, iar amintirile de coșmar se derulează începând cu zilele dramatice de 23- 24 decembrie 1989-, când se presupune că fiul lor a fost ucis. De asemenea, mama lui Marius își amintește și clipele șocante, trăite de familie în iunie 1990, când Marius a fost exhumat pentru noi investigaţii. Ani și ani, indiferent de vreme, părinţii eroului îşi petreceau ore în șir, la mormântul fiului lor, fie că era ploaie, arşiţă sau viscol.
23 decembrie 1989 - parola: ”Vin florile. Secerați-le!”
Ani în șir, părinții lui Marius (Aspi- cum îl alintau prietenii) au continuat investigațiile: fiecare amănunt era important pentru ei. Sperau să afle cum a murit fiul lor și cine sunt criminalii. În decembrie 1989 Marius era student în anul II ( la seral ) la Facultatea de construcții aeronave și mecanic de sol la Compania Tarom, pe Aeroportul Otopeni (la hangar, sectorul unde se efectuau intervenții tehnice la avioanele care decolau de pe acest aeroport). Marius intra de serviciu în tura de la ora 7,30 și a venit, împreună cu alți colegi, cu autobuzul care trasporta la Aeroport salariații care lucrau aici.
Amănunte legate de dimineața tragediei - 23 decembrie 1989
Când autobuzul respectiv a ajuns în fața aeroportului, a început măcelul. Din amănuntele aflate ulterior, drama a început după ce a fost rostită parola: ”Vin florile. Secerați-le!”. S-a constatat că autobuzul a fost ținta multor gloanțe trase din mai multe direcții, chiar și de pe clădirea unității militare de aviație. În acea dimineață, în autobuzul respectiv au murit șase persoane. Marius a scăpat cu viață. La câteva luni de la tragedie, autobuzul ( martor al tragediei) a fost dat la topit. Părinții eroului au aflat de la un coleg de muncă un amănunt : în data de 23 și 24 decembrie, Marius a fost văzut cărând morții pe aeroport cu un căruț; deci trăia. După aceea, tăcere… Temându-se de o nenorocire, părinţii lui Marius au pornit să-l caute la diferite spitale.
Au început căutările…
În evenimentele halucinante, petrecute în dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 pe Aeroportul Otopeni şi-au pierdut viaţa 56 de persoane, lăsând în urmă tot atâtea familii îndoliate. Despre eroul Marius Buteică se ştie că părinții lui n-au mai aflat alte amănunte legate de prezența lui Marius la locul de muncă. El a fost singurul martir omorât prin tortură sadică.De 26 de ani există suspiciunea că a fost ucis de unii colegi de muncă din secţia în care Marius lucra.
Inscripția ce veghează somnul de veci
Orice persoană care vine să aprindă o lumânare la mormântul lui Marius este impresionată de inscripţia scrisă de familie pe aripa de avion, care-i veghează somnul de veci: Eroul martir a fost ucis prin tortură sadică, iar asasinii încă n-au fost pedepsiţi.
Mărturisirile mamei lui Marius în ziua comemorării
În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989 înainte de a pleca la serviciu, Marius era trist și îngrijorat. Pentru prima dată m-a întrebat dacă este bine să plece la serviciu, la Aeroport. Aceasta l-a sfătuit să meargă, pentru că în acele zile dramatice, va fi nevoie de el la locul de muncă. Şi a plecat… De aceea, de 26 de ani, mama lui îşi reproşează, clipă de clipă, că l-a încurajat să meargă la serviciu.
La morga Institutului Medico-Legal Vitan Bârzeşti, eroul a purtat numărul 172
În cele din urmă, părinţii eroului au aflat, în ziua de 27 decembrie, că Marius era depus la morga Institutului Medico-Legal Vitan Bârzeşti. Copleşiţi de durere, au vrut să ajungă cât mai repede.
în sala unde erau aduşi tinerii împuşcaţi, aşa cum a mărturisit şoferul care a transportat morţii la morgă, Marius a fost ultimul decedat din lotul Otopeni, transportat la morgă. În toată această nenorocire, părinţii au fost mulţumiţi că l-au găsit. Putea să fie aruncat într-o groapă comună în data de 26 decembrie, așa cum ”era programat” lotul cu aceste victime.
După ce a fost omorât prin tortură…
După ce a fost omorât prin tortură, Marius a fost aruncat după uşa autoliftului (camionul cu prelată cu care se transportă bagajele călătorilor la aeronavele ce urmau să decoleze de pe aeroport). În mod strategic, trupul lui Marius a fost aşezat sub un grup de tineri militari ucişi, veniţi de la Câmpina să „apere” aeroportul. Familia a aflat că ucigaşii au vrut să fie siguri că, persoanele care au acces la prelata autoliftului, nu-l vor descoperi prea repede pe fiul lor şi, de aceea, au ascuns victima torturată sub alte trupuri.
La monumentul de la Aeroportul Otopeni există 56 de morminte simbol
La monumentul de la Aeroportul Otopeni, un bloc de marmură frânt, există un ”minicimitir” în care se regăsesc 56 de morminte-simbol, câte vieți au fost secerate aici: civilii de pe aeroport și tinerii veniți de la Câmpina să ”apere” aeroportul. Este impresionantă și deviza menționată pe monument:”Spuneți generațiilor viitoare că am fost acolo, unde trebuia să fim!”
La morgă, Eroul martir purta pe pântec numărul 172
Când a fost depus la morgă, Marius purta hainele cu care a plecat de acasă în dimineaţa zilei de 23 decembrie; în mod surprinzător însă, avea ciorapii rupţi la călcâie.
Sursele care au avut curajul să vorbească susțin că…
Sursele care au avut curajul să vorbească susțin că mecanicul lor la sol a fost hăituit până când a fost prins, că a mers în ciorapi multă vreme în incinta Aeroportului şi că a fost schingiuit în garajul pompierilor din Aeroport. În același timp, Marius purta doar un pantof, avea la gât medalionul de aur dăruit de părinţi când el a împlinit vârsta de 20 de ani. În buzunare au fost găsite :o bancnotă de 10 lei, bilete de transport şi o iconiţă cu Maica Domnului.
Urmele torturii
Pielea de pe frunte era foarte arsă pe trei porţiuni, urechile erau arse de asemenea, la fel şi degetele mâinilor între care se crede că i s-au pus mai multe ţigări aprinse, care au ars mocnit până i-au ars pielea. Călăii i-au rupt mâna dreaptă deasupra cotului, iar piciorul stâng a fost rupt deasupra genunchiului. Pe corp, din loc în loc, pielea era arsă cu mucuri de ţigară sau cu un aparat, după forma arsurilor vizibile pe tegument.
Amenințarea unui coleg: ”De mâna mea ai să mori!”
Înainte de tragedie, Marius a avut un conflict cu un coleg, din echipa tehnică de întreţinere a avioanelor, suspectat de colegii de grupă că este ofiţer sub acoperire. În urma discuţiei, „specialistul”, cum îl numeau colegii pe acela cu care s-a certat Marius și care avea leafa cea mai mare din echipă, l-a ameninţat pe Marius: „De mâna mea ai să mori!”În cele patru caiete- jurnal, studentul Marius povesteşte diferite aspecte din viaţa de fiecare zi de la locul de muncă.
Marius, un martor incomod
În acele zile fierbinţi, Marius a asistat la atâtea tragedii pe Aeroportul Otopeni şi era un martor incomod pentru posteritate. În acest caz, un glonte l-ar fi adus la tăcere, dar criminalii au considerat că pedeapsa este prea mică. Chiar dacă frica s-a cuibărit în sufletele românilor, există martori oculari la cumplitele drame din decembrie 1989, există și șansa ca părinţii lui Marius Buteică să afle cine a fost călăul principal şi câţi l-au ajutat.
De 26 de ani, familia păstrează tradiţia
La mormântul lui Marius găseşti, ca de obicei, candela aprinsă, flori, un brad împodobit ca acela de acasă, aşezat lângă cele două bănci, unde stau adesea părinţii, rudele şi câţiva prieteni, care-i veghează martirului odihna de veci. Numeroase buchete de flori proaspete sunt aşezate lângă cruce, iar beteala roşie flutură în fiecare an şi aminteşte de picăturile de sânge împrăştiate din trupul lui Marius în ziua fatidică. În familia Buteică rana despărţirii prin moarte nu s-a cicatrizat prin trecerea timpului.
«Vin florile. Secerați-le!» Un roman de atitudine
Parola care a deschis focul în ziua tragediei petrecută pe Aeroporul Otopeni a devenit și titlul unui roman de atitudine, scris de profesorul Emanoil Toma, un intelectual de renume care și-a împlinit cu profesionalism și demnitate munca în municipiul Câmpina. Șocat de dramele din decembrie 1989 , Emanoil Toma a scris emoționantul roman: ”Vin florile. Secerați-le!” , lansat în anul 2009. Romanul , care reconstitute viața eroului Marius Emanoil Buteică, este o proză de atitudine, emoţionantă şi, în egală măsură, această carte stârnește revolta cititorului . Nici până la data apariției romanului, nici până astăzi nu s-a făcut dreptate în acest caz: nu s-a aflat cine sunt asasinii eroului martir. Totodată, pe monumentul de la Otopeni -o coloană de marmură frântă (ca și viața tinerilor martiri, se poate citi un emoționant apel: ”Patriei noastre, spuneţi adevărul!. Am fost unde trebuia să fim în 1989.
”S-au dat arme la maimuțe!” Reîntoarcerea la adevăr!
În decembrie 2015, profesorul Emanoil Toma a publicat o Adenda ( o completare) la romanul ”Vin florile. Secerați-le”! publicat în anul 2009. Volumul intitulat ”S-au dat arme la maimuțe” este publicat la Editura Amanda Edit și cuprinde interviuri, documente olografe, procese verbale, fapte evidente din masacrul de la Otopeni din 23 decembrie 1989, dovezi culese de Emanoil Toma. De menționat și faptul că realizatorul acestui impresionant documentar a discutat și a păstrat legătura cu militarii supraviețuitorii de la Câmpina, veniți să apere Aeroportul Otopeni.
Desigur, toate aceste dovezi despre masacrul petrecut cu 26 de ani în urmă pe Aeroportul Otopeni merită să fie studiate de specialiști pentru reconstituirea adevărului.
O alee din București poartă numele eroului
O alee din Bucureşti poartă numele eroului. Este firesc ca tânăra generaţie, care a auzit din povestirile părinţilor despre eroii însângeratului decembrie 1989, să ştie cine a fost Eroul Martir Marius Emanoil Buteică şi cum a murit.
