Puiul lui Arlie, pândit de şase mari pericole
Arlie, acvila ţipătoare mică urmărită prin satelit de ornitologii români, are de acum o nouă provocare. A făcut un pui. Pentru a-l aduce pe lume, îndrăgita pasăre a fost nevoită să-şi mute cuibul. Iată ce pericole îl pasc pe micul zburător de-a lungul vieţii.
Puiul a ieşit din ou la începutul lunii iunie, însă nu în cuibul pe care îl ştiau ornitologii. Arlie a fost nevoită să caute alt loc de cuibărire din cauza tăietorilor de lemne din Munţii Făgăraşului, care au pus la pământ arborii din zonă. Micul zburător, despre care nu se ştie dacă e băiat ori fată, va avea de înfruntat primejdii dintre cele mai mari pentru a ajunge la maturitate. La nivel mondial, specia din care face parte este una periclitată. Doar cele mai puternice exemplare reuşesc să atingă vârsta de zece ani. Arlie este una dintre supravieţuitoare. Iată ce are de înfruntat puiul.
1. Degradarea habitatelor
Zonele de cuibărit ale acvilelor ţipătoare mici sunt distruse sistematic. Omul acaparează tot mai mult din habitatul natural al acestei specii, prin defrişări masive ale zonelor împădurite şi prin intensificarea agriculturii. În Europa mai sunt acum între 14.000 şi 19.000 de perechi. România este o destinaţie predilectă pentru cuibărire.
2. Epuizarea
Mica înaripată se va confrunta în acest an cu prima sa migraţie. La începutul lunii septembrie va pleca, împreună cu Arlie, spre coastele însorite ale Africii, unde îl pasc mai multe pericole. Fiindcă nu e antrenat, deoarece nu a mai parcurs traseul de peste 12.000 km, puiul lui Arlie ar putea muri de epuizare. Din cauza oboselii resimţite, un alt pui de acvilă monitorizat de Societatea Ornitologică Română (SOR) şi-a găsit sfârşitul în Zambia, în 2011.
3. Braconajul
În drumul său spre locul de iernat, puiul ar putea cădea victimă vânătorilor din Liban. Conform specialiştilor SOR, în această ţară dispar anual mii de păsări, de la răpitoare la berze.
4. Otrăvirea
Multe acvile au pierit din cauza otrăvirii în zona Sharm el Sheikh. Aici există o staţie de epurare a apelor uzate, care a devenit mormânt pentru o sumedenie de înaripate.
5. Se poate rătăci
Puiul nu ştie drumul, dar încearcă să migreze însoţind păsări experimentate. Cei mici nu reuşesc să ţină pasul mereu, astfel încât se rătăcesc. „Riscă să se piardă în Peninsula Arabă. La Sharm El-Sheik, dacă fac stânga, în loc de dreapta, ajung în deşert. Acolo nu au apă, hrană şi riscă să moară”, ne spune Ovidiu Bufnilă, purtătorul de cuvânt al SOR.
6. Eolienele
Atât la plecare, dar şi la întoarcere, acvilele au un hop mare de trecut în Dobrogea şi în Turcia. Parcurile eoliene din estul ţării noastre, dar şi cele din pasul Belen (Turcia), sunt o piedică în migraţia păsărilor.
Cine este Arlie
Arlie e o acvilă țipătoare mică, prinsă în vara anului 2013 de o echipă de specialiști ai Grupului Milvus, Societății Ornitologice Române și Agenției pentru Protecția Mediului Sibiu. Pentru a putea fi urmărită, atât în perioada de migrație, cât și în perioada de cuibărit, ornitologii i-au montat pe spate un transmițător satelitar cu greutatea de 45 de grame.
Pui de acvilă, ucis de triburile din Zambia
Un alt pui de acvilă ţipătoare mică, monitorizat de SOR şi botezat Lisa, şi-a găsit sfârşitul într-un mod cumplit într-una din ţările în care specia iernează de obicei. În Zambia, triburile locale consideră această pasăre aducătoare de ghinion, motiv pentru care se răzbună pe ea de fiecare dată când le iese în cale. În 2011, Lisa a pornit migraţia din România spre locul de iernat. Din cauza oboselii acumulate, acvila a ajuns în mâinile localnicilor, care au lovit-o cu beţele până au lăsat-o lată. Apoi au ars-o. Căpetenia satului Mutoba a povestit întâmplarea unei publicaţii locale. „Pasărea a căzut dintr-un copac care a fost tăiat. Când a căzut, şi-a pierdut puterile şi a devenit atât de slăbită încât nu a mai putut zbura, deoarece era decorată cu ornamente de diferite feluri”. Sătenii s-au speriat de inelele pe care pasărea le avea la picioare, dar şi de emiţătorul satelitar de pe corp. Au crezut că e un animal vrăjit, motiv pentru care l-au ucis. „Atunci când unii dintre cei prezenţi au început să lovească «creatura» cu beţe, aceasta nu a dat vreun semn că-şi pierde viaţa decât după trei ore. Mai târziu, «creatura» a fost arsă până la cenuşă timp de câteva ore, sub privirile celor prezenţi”, spun biologii români, citând site-ul tumfweko.com.
