«Stăpânii» de sclavi de la Berevoești: «Îl ţineam în lanţuri ca să nu facă probleme»
Pentru prima oară de la scandalul sclavilor din Berevoeşti, “stăpânii” îşi dau drumul la gură. Zilele trecute, la Tribunalul Argeş a avut loc un nou proces. Pe hol, reporterul “Adevărul” a fost înconjurat de “stăpâne”.
La început, toată lumea a avut acces în sală. Însă după vreo douăzeci de minute, la solicitarea avocatei foştilor sclavi, ni s-a cerut să părăsim sala. Am încercat să rămân, în calitate de jurnalist, dar degeaba, povesteşte reporterul “Adevărul”. De cum am ieşit din sala de judecată m-am trezit înconjurat de cinci proprietare de sclavi şi rude ale romilor implicaţi în proces. ”Eşti din ăia de la presă?”, mă întreabă curioasă una dintre ele, o femeie cu papuci, şosete albe şi jachetă de leopard. ”Da, am venit să fac un reportaj”, răspund cu jumătate de glas, gândindu-mă deja la un conflict. Mă înşel însă.
Cele cinci dame de Berevoeşti nu au deloc gânduri războinice. Una dintre ele nu a auzit de unde sunt şi întreabă o vecină: ”De unde e băiatu’? Ce zice acolo?” Iar respectiva îi răspunde: ”E de la presă, fă! Ăia de a scris de noi la televiziuni că batem oamenii”, după care adaugă cu o mină ofuscată: ”S-a zis multe lucruri neadevărate de noi ăştia de la Gămăceşti. A zis ăştia la televiziuni că am bătut oameni şi alte alea, dar nimeni n-a venit să vază cum trăim şi cum ne chinuim de pe o zi pe alta”.
Spre surprinderea mea una dintre femeile de la Berevoeşti este dispusă să vorbească mai mult. Este Cerasela Onică, una dintre proprietarele de sclavi. ”Am trei copii mici acasă. E al naibii de greu. Eu am stat cinci luni în închisoare la Colibaşi până la sfârşitul anului trecut... A fost greu rău în lunile alea cât am stat la închisoare... Nu mai vreau ca nimeni, neam de neamul meu, să mai ajungă vreodată acolo la închisoare. Soţul, care ne asigura traiu’, e la închisoare de anu’ trecut de când a venit mascaţii ăia în tot satu’. Nu mai avem nici o sursă de venit”. O întreb cum se descurcă. ”Ne mai aduc vecinii mâncare... Eu nu am voie să ies din curte, îţi dai seama ce greu e? Ne-a luat ăştia tot, ne-a confiscat şi maşinile ”. După câteva clipe, se dă de gol şi îmi spune că în curte la ea a fost găsit bărbatul legat în lanţuri şi a cărui poză a apărut la televiziunile din toată lumea. ”Şi de ce îl ţineaţi în lanţuri?”, vine întrebarea mea. Cerasela Onică se uită la mine senină: ”Ăla de era legat era handicapat şi era ţinut aşa ca să nu facă probleme”. După ce o pozez, Cerasela Onică îmi zice brusc: ”Hai dă şi mie 10 lei că am fost de treabă şi m-ai pozat”. Tipic!
Stăpânele, puse pe măritiş
O altă stăpână de sclavi - cu papuci şi şosete roz - intervine în discuţie abrupt: ”Nu vrei să fii soţu’ meu, frumosule?” O privesc uluit şi îi răspund neutru: ”Sunt căsătorit”. Nu pare să o deranjeze statutul meu marital: ”Nu contează. Se rezolvă repede cu divorţurile. Câţi ani ai?” Îi răspund: ”40”. ”Eu am 28”, îmi răspunde, după care îşi dă părul pe spate şi îl prinde cu o agrafă încercând să mă impresioneze. Insistă cu propunerea indecentă: ”Am casă frumoasă la Gămăceşti şi curte mare şi verdeaţă...”.
