Povestea sărbătorii naționale a României de pe 8 iunie, care a durat doar 10 ani
8 iunie a fost între 1930 și 1940 sărbătoare oficială în România serbată cu defilări militare și cu tot fastul unei zile naționale. De ce? Ziua marca urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Click!ridică praful de pe acele vremuri și le readuce în atenție.
Carol al II-lea de Hohenzollern-Sigmaringen pe numele său întreg s-a născut pe 3 octombrie 1893 la Sinaia și a fost primul copil al regelui Ferdinand și al reginei Maria.”Principele Carol a fost primul viitor rege născut în România şi botezat în ritul ortodox. A învăţat româneşte de mic şi a studiat istoria şi geografia ţării. Pasiunile lui se împărţeau între cărţi şi uniforma militară”, se arată pe site-ul oficial www.familiaregală.ro. A absolvit Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi şi Şcoala de Ofiţeri din Bucureşti în 1909, când a fost înaintat sublocotenent şi a fost încadrat în Regimentul de vânători de munte. Actele sale politice şi din viaţa personală au generat numeroase dispute în opinia publică şi pe scena politică. A renunţat de trei ori în decurs de șapte ani la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei, timp în care relaţiile sale amoroase au devenit subiect de controversă publică. În ziua de 8 iunie cele două Corpuri legislative au votat numirea lui Carol al II-lea ca rege al României. Fiul său Mihai a primit titlul onorific de Mare Voievod de Alba Iulia. Ziua a rămas sărbătoare națională în următorii 10 ani până când Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului său, Mihai
România sub Carol al II-lea: economie puternică, dictatură regală
Istoricii au rezumat astfel regimul său: cât a condus România, Carol al II-lea a urmărit întărirea autorității monarhice, slăbind tot timpul puterea partidelor politice și având relații tensionate cu liderii acestora. La 20 februarie 1938 decretează o nouă Constituţie, promulgată la 27 februarie 1938. La 31 martie 1938 se desfiinţează prin Decret regal toate partidele politice şi se instituie Consiliul de Coroană, ca organ de stat cu caracter permanent, alcătuit din membri ”consilieri regali”, numiţi de monarh, în rang de miniştri de stat. La 16 decembrie 1938 a fost creată organizaţia politică unică în stat Frontul Renaşterii Naţionale (FRN), primul partid ”de masă” din istoria României, cuprinzând toţi cetăţenii ţării care împliniseră vârsta de 21 de ani, cu excepţia militarilor activi şi a judecătorilor, având drept scop sprijinirea monarhiei, în general, şi a regimului autoritar al regelui Carol al II-lea. Şeful suprem al FRN era regele. Acesta a hotărât, la 22 iunie 1940, transformarea FRN în Partidul Naţiunii, declarat ”partid unic şi totalitar”, sub conducerea supremă a regelui (”Istoria României în date”). Abdică în 1940 după ce nu putuse împiedica pierderile teritoriale din 1940: Basarabia şi nordul Bucovinei la 28 iunie; nord-estul Transilvaniei la 30 august; Cadrilaterul, la 7 septembrie. Cedează puterea generalului Ion Antonescu numit președinte al Consiliului de miniștri și prerogativele regale fiului său Mihai. Părăsește România și nu se mai întoarce niciodată. Moare în 4 aprilie 1953 la Lisabona în urma unui atac de cord. Osemintele fostului suveran au fost reînhumate, la 14 februarie 2003, după o ceremonie militară şi religioasă, în fostul paraclis al Mănăstirii Curtea de Argeş
Citiți și
Osemintele Regelui Carol al II-lea au fost reînhumate în Noua Catedrală Regală
Carol al II-lea şi femeile pe care le-a iubit. Amantele numeroase i-au adus porecla "Regele Playboy"
