Familia Regală reface „fuga” de acum un veac de la București la Iași
Familia Regală va reface la jumătatea lunii decembrie traseul pe care cel de-al doilea rege al României, Ferdinand, soția sa, Maria, și restul membrilor Casei Regale de atunci l-au parcurs acum un secol după retragerea Armatei și Administrației Române din București la Iași.
Refugiul Casei Regale a avut loc în zilele de 5 și 6 decembrie 1916 (datele nu coincid întrucât zilele calendarului iulian, în vigoare în timpul desfășurării conflictului, au fost înlocuite după război cu cele ale împărțirii gregoriene), după ce în urma bătăliei de pe Neajlov de la sfârșit de noiembrie și început de decembrie, pierdută în fața armatelor germane, sprijinite de forțe bulgare și otomane, a devenit evident faptul că Bucureștiul nu mai poate fi apărat.
Ca atare, alături de membrii Casei Regale au plecat în refugiu inclusiv Guvernul de atunci, condus de Ionel Brătianu, și majoritatea membrilor Parlamentului din epocă.
Trenul regal îi va purta pe urmașii de azi ai Casei Regale a României, principesa moștenitoare Margareta, custodele Coroanei, și principele Radu, pe exact același traseu pe care l-au urmat și predecesorii acestora. Astfel, în zilele de 15 și 16 decembrie, traseul va include deplasarea pe traseul București – Mărășești – Adjud – Bacău – Roman – Pașcani – Iași.
Miercuri, 15 decembrie, trenul va opri în gările Mărășești, Adjud și Bacău, pentru ca joi, 16 decembrie să facă același lucru la Roman și Pașcani, urmând apoi să ajungă la Iași, în jurul orelor 14.00. Fiecare oprire va dura cel puțin zece minute, iar cei prezenți la momentul oportun în gările respective vor avea acces liber la tren.
Ieșenii vor fi cei mai favorizați, întrucât vor putea vizita trenul regal în cursul zilei de joi, 16 decembrie, între orele 14.30 – 21.00, respectiv vineri, 17 decembrie, în intervalul orar 9.00 – 12.00.
De remarcat că trenul cu care se va face deplasarea din zilele noastre a fost construit la Milano și livrat Casei Regale a României în 1928.
În jurnalul ei, ținut pe aproape întrega perioadă în care România s-a aflat implicată în Primul Război Mondial – august 1916 – noiembrie 1918, Regina Maria a surprins și acest fugă pripită din calea furiei dușmanului, eveniment care a marcat întreaga țară pentru luni bune.
Reluăm mai jos un scurt pasaj, așa cum a fost el reprodus în lucrarea „Maria, regina României, Junral de război, 1916 – 1917”, sub îngrijirea cunoscutului istoric Lucian Boia, la Editura Humanitas.
Totul, și vremea, și timpurile erau împotriva alor noștri
„În tren, duminică 13/26 noiembrie 1916
A început necunoscutul: unde merg, pentru câtâ vreme? Pentru ce?
Trenul e foarte plin, toate doamnele mele și tot felul de rude de-ale lor, familia Știrbey, Denize și familia lui, o puzderie de servitor, o mulțime nesfârșită, nesfârșită de bagaje.
Ballif (n.n. Ernest Ballif - șeful intendenței regale) a făcut minuni.
Toată lumea e cumplit de tristă.
Nu știu unde voi locui, nu s-a hotărât nimic, niciodată în viață nu am plecat, ca azi, în necunoscut.
Trezire tristă, cu multe lacrimi. Nadeja și fetele ei sunt într-o disperare adâncă – am încercat să le înveselesc. Crunte zile, într-adevăr.
Spre ora prânzului am ajuns la o gară pe nume Grajduri, unde ne-am oprit deocamdată, în timp ce Ballif a plecat înainte la Iași, cu o locomotivă, ca să cerceteze orașul și să vadă unde aș putea locui. Situație ciudată, în care niciodată n-am crezut că am să mă aflu…
Nu mă plâng – după durerile prin care am trecut, a nu ști unde merg nu pare mare lucru.
M-am lăsat în grija lui Ballif, va face tot ce se poate, e un adevărat geniu când vine vorba despre aranjat lucrurile, sever, uneori chiar îngrozitor cu alții, dar pentru e un sprijin neprețuit, un slujitor devotat în cel mai nobil sens al cuvântului…
Vremea e rece, bate un vânt puternic, care urlă în jurul trenului”.
