Catolicii și ortodocșii se despart și mai mult pe tema incinerării cadavrelor
Înhumare sau incinerare? O întrebare care continuă să fie prezentă în atenția creștinilor din întreaga lume, indiferent de confesiunea lor. Și asta din simplul motiv că cea din urmă, incinerarea, a căpătat în ultimele decenii un consistent avans. Inclusiv în țările europene în care Biserica Ortodoxă este majoritară.
În ceea ce o privește, Biserica Ortodoxă Română (BOR) se menține constant pe aceeași linie, cea a condamnării practicii incinerării. Sinodul BOR s-a pronunțat de mai multe ori în istoria sa, încă neseculară, asupra acestui aspect. Și în 1928, și în 1933 și în 2012 poziția a fost aceeași: cine decide ca după moarte să fie incinerat, atunci acesta „nu va beneficia de asistență religioasă, fie la înmormântare, fie la pomenirea pentru morți, după înmormântare”.
România, al doilea stat din estul european ce și-a construit un crematoriu
Puțini cunosc însă un amănunt cel puțin ciudat: țară majoritar creștin ortodoxă, România a fost al doilea stat din această parte a continentului în care a existat un crematoriu (primul a fost Rusia comunistă, în 1920, dar decizia a fost în mod vizibil influențată de factorul politic). În 1925, anul în care se năștea Patriarhia Română, la București începea construcția Crematoriului „Cenușa”. Așa că, BOR nu avea cum să vadă „cu ochi buni” o asemenea practică, una care în Vest, atât în lumea catolică, cât și în cea protestantă și neoprotestantă este admisă. Cu mențiunea absolut necesară, în cazul Bisericii Catolice, cea mai mare din rândul Creștinătății, conform căreia incinerarea nu e permisă dacă decedatul a cerut-o în dauna credinței creștine.
Mai mult, Vaticanul a elaborat în ultimele luni și un „mod de întrebuințare” a cenușei defunctului. „Instrucțiunile” au fost date publicității la finele lunii octombrie, cu puțin timp înainte ca Bisericile tradiționale să marcheze sărbători importante dedicate celor plecați déjà dintre noi, „Pomenirea tuturor credincioșilor răposați”, la 2 noiembrie, în Biserica Catolică, respectiv „Morții de toamnă”, în Biserica Ortodoxă, la 5 noiembrie.
Catolicii au scos la înaintare „reguli” privind utilizarea cenușei umane
Cardinalul Gerhard Muller, prefectul Congregației pentru Doctrina Credinței (cea care veghează în Biserica Catolică asupra modului în care se conservă credința creștină și se aplică învățătura de credință), a apreciat că „se poate considera în mod raţional că în viitorul apropiat în multe ţări incinerarea va fi considerată ca practică obişnuită”. Mai mult, a adăugat el, „această dezvoltare a fost însoţită de un alt fenomen: păstrarea cenuşii în medii familiale, păstrarea lor în amintiri comemorative sau împrăştierea ei în natură”. Ca atare, s-au născut dubii asupra modului de păstrare a cenușii, în casă sau în locuri diferite, inclusiv cimitire. Pe de altă parte, c ear atrage după sine împrăștierea cenușii în natură sau în mare, așa cum am observant în realitate sau in producții cinematografice?
Ca atare, Biserica Catolică a decis că trebuie să răspundă și acestei provocări. În primul rând, a precizat cardinalul Muller, „Biserica recomandă stăruitor ca să se păstreze piosul obicei de a se înhuma trupurile celor morţi; totuşi, nu interzice incinerarea, în afară de cazul când aceasta a fost aleasă din motive contrare învăţăturii creştine".
Ca și Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică reamintește credincioșilor ei că întemeietorul creștinismului, Isus Cristos, a murit și a fost înhumat, înainte de a învia dintre cei morți.
„Cazul Sergiu Nicolaescu” rămâne încă actual
Revenind la „modul de utilizare” a cenușii, catolicii trebuie să ia act că aceasta „trebuie să fie păstrată de regulă într-un loc sacru, adică în cimitir sau într-o biserică sau într-o zonă dedicată tocmai acestui scop”, păstrarea ei în locuinţa familială nefiind permisă. De asemenea, nu e permisă mici împrăştierea cenuşii în aer, în pământ sau în apă sau în alt mod, sau transformarea cenuşii arse în amintiri comemorative.
Cardinalul german a precizat că aceste recomandări ale Bisericii, deși insistent recomandate credincioșilor, nu au totuși un caracter de obligativitate, cei care vor evita să le respecte neplasându-se astfel în situația de a fi comis un păcat de moarte.
Ca atare, la acest moment, Bisericile tradiționale, cea Catolică, și cea Ortodoxă, au o viziune diferită asupra acestei chestiuni, cu mențiunea că cea dintâi se străduiește să reglementeze cât mai bine fiecare aspect al unei chestiuni ce implică fiecare persoană umană. În România, decizia incinerării acum trei ani a cadavrului regizorului Sergiu Nicolaescu, a creat numeroase polemici, Patriarhia intervenind chiar în chestiune.
Preoții ortodocși au refuzat atunci să se roage pentru sufletul răposatului, familia celui decedat apelând în această situație la cel puțin o slujbă de comemorare la Catedrala Catolică „Sf. Iosif” din București.
