„Haine noi” pentru celebrul reactor patru de la Cernobîl
Celebrul reactor 4 de la Cernobîl, cel care a produs prin explozia sa din aprilie 1986 cea mai mare catastrofă, a îmbrăcat la finele lunii noiembrie „haine noi”.
Comunitatea internațională a reușit, cu o întârziere de mai bine de un an față de estimările inițiale, să ridice un nou sarcofag care să acopere integral locul exploziei de acum trei decenii.
Noul sarcofag, aproape dublu cât un teren de fotbal
Noul sarcofag, ridicat inclusiv cu sprijinul unor mari companii de construcții din lume, are o osatură de oțel ce cântărește 36.000 de tone, cu dimenisuni absolute impresionante: 108 metri în înălțime și 162 de metri în lungime. Construcția sa a început în 2010 și a costat mai bine de două miliarde de euro. Specialiștii afirmă că noul sarcofag, ce va proteja inclusiv mediul înconjurător de radiațiile nucleare ce nu au încetat de la data producerii exploziei până azi, va asigura securitatea sitului pentru următorii 100 de ani.
Cea mai mare catastrofă nucleară din istoria omenirii, înregistrată pe 26 aprilie 1986, la Cernobîl, în urma exploziei reactorului patru al centralei atomoelectrice sovietice din zonă, a afectat în cei 30 de ani scurși déjà de la incident, viața a circa cinci milioane de oameni.
Nici până azi, după trecerea a trei decenii, nu există o statistică clară a victimelor accidentului. Ceea ce se știe cu certitudine e că Ucraina, în primul rând, apoi Belarus și celelalte țări din apropierea Uniunii Sovietice, deci implicit România, și în final întreaga Europă, din Scandinavia și până la Marea Mediterană, au fost afectate de norul radioactiv creat în urma exploziei nucleare de la Cernobîl, cauzată de un lanț de erori umane. Ulterior, aveau să fie descoperite efecte ale exploziei și în zona Asiei, dar și a Americii de Nord.
Nici românii nu știu exact până azi câți conaționali de-ai lor au pierit sau au fost direct afectați de explozia din țara vecină, întrucât regimul comunist a anunțat cu întârziere evenimentul și a luat unele măsuri de reducere a efectelor radioactivității la o săptămână după producerea exploziei.
În epocă, la București au fost date publicității rapoarte vagi privind controlul radioactivității locale până după mijlocul lunii mai 1986. În fapt, dacă ar fi să credem autoritățile comuniste din epocă, nivelul radioactivității în România scăzuse încă din jurul datei de 5 mai, datorită ”unei circulații atmosferice favorabile”.
De asemenea, Nicolae Ceaușescu nu a apelat niciodată, în special în zonele de graniță dintre România și fosta Uniune Sovietică la vreo acțiune de evacuare a populației românești.
