Tradiţii pentru spor şi sănătate: Praznicul celor 40 Mucenici din cetatea Sevastia
An de an, în ziua de 9 martie ( 22 martie după stilul vechi), creştinii ortodocşi din întreaga lume prăznuiesc Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia, martirizaţi în Capadochia în timpul împăratului roman Licinius.
Sfinţii 40 de Mucenici erau soldaţi crştini şi făceau parte din Legiunea a XII-a Fulminata din Armenia. Soldaţii înrolaţi nu erau doar romani de origine, ci şi greci şi armeni.
Istoricul sărbătorii
În anul 320, guvernatorul Armeniei, Agricolae, renumit în epocă pentru ura lui îndreptată împotriva creştinilor, a aflat că 40 de soldaţi din subordinea sa sunt creştini care nu vor să renunţe la credinţa lor şi refuză să se închine idolilor.
De aceea, guvernatorul i-a întemniţat şi, timp de 8 zile, soldaţii au fost ademeniţi cu daruri, apoi au fost bătuţi cu pietre, după obiceiul acelor timpuri. Acea pedeapsă aspră nu i-a convins pe soldaţi să renunţe la credinţa creştină, iar guvernatorul Agricolae le-a aplicat altă pedeapsă. Pentru că în acea perioadă a anului apa lacului Sevastia era foarte rece, cei 40 de soldaţi au fost obligaţi să petreacă o noapte, în apa acestuia.
La miezul nopţii, unul dintre soldaţi n-a suportat gerul şi a ieşit din lac, intrând în baia caldă cu care-i ademenea guvernatorul, în cazul în care ar fi renunţat la creştinism.
La miezul nopţii el a murit. Un temnicier a observat că lipseşte un soldat şi, impresionat de suferinţa condamnaţilor, a sărit în lac, în locul celui care a murit şi s-a declarat creştin. Sfinţii părinţi spun că, în noaptea pătimirii lor, în locul martirajului s-au petrecut numeroase minuni: apa lacului -s-a încălzit şi gheaţa s-a topit. În acest timp, în mod surprinzător, 40 de cununi strălucitoare au coborât din cer asupra soldaţilor-mucenici.
A doua zi, condamnaţii la moarte erau vii. De aceea, guvernatorul Armeniei a hotărât să-şi ducă misiunea până la capăt: el a poruncit ca osândiţii să fie scoşi din lac, să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie lăsaţi să-şi dea sufletul pe malul lacului.
Şi fiecare spunând „Amin!", şi-a încredinţat duhul lui Dumnezeu, iar numele celor 40 de Mucenici prăznuiţi la data de 9 martie sunt: Chirion, Candid, Domnos, Isichie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ion, Xantie, Ilian, Sisinie, Aghie, Aeţius, Flavie, Acachie, Ecdit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Domiţian, Gaiu, Leonte, Atanasie, Chiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filoctimon, Severian, Hudion, Meliton şi Aglaie.
Potrivit unor documente descoperite după data martirajului, petrecut prin toamna anului 303, trupurile osândiţilor au fost arse, iar oasele care au rămas neatinse de foc, au fost găsite într-o râpă a lacului. Astfel că, după moarte, creştinii au adunat aceste sfinte odoare şi, în timp, moaştele Mucenicilor au fost răspândite în zeci de biserici ortodoxe.
Martirajul Mucenicilor din Sevastia reprezintă dăruirea lor totală pentru credinţa în Hristos.
„ Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia, prin viaţa lor au demonstrat lumii întregi că dumnezeirea şi omenitatea s-au unit neschimbător şi neamestecat pe vecie, într-o singură persoană a Domnului Iisus Hristos pentru care Sfinţii 40 de Mucenici şi-au dat viaţa", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (B-dul Nicolae Titulescu)
Tradiţii la sărbătoarea Sfinţilor 40 de Mucenici
Acum începe Anul agrar
Sărbătoarea mucenicilor marchează începutul anului agrar, un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.
În tradiţia populară, în zonele rurale, în această zi plugurile tuturor gospodarilor erau adunate pe islazul sătesc şi preotul făcea o slujbă de sfinţire a apei. Cu această agheasmă se stropeau plugurile şi toate uneltele agricole. Gospodarii mergeau în procesiune pe ogoare şi fiecare plugar trasa prima brazdă pe ogorul său.
Astăzi se mai păstrează tradiţia ca ogoarele şi grădinile să fie stropite cu agheasmă, simbolul sănătăţii şi prosperităţii.
Se slobozeşte căldura pe ogoare şi în grădini
În ziua praznicului, în tradiţia populară se spune că Sfinţii Mucenici se întâlnesc şi participă la un ritual de dezgheţare a pământului şi de „ slobozire" a căldurii pe ogoare şi în grădini. Şi în prezent, vârstnicii satelor mai „bat" pământul în această zi cu bâtele spunând: „Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vreme bună/pentru plug şi arătură". Totodată, prin această acţiune magică, bătrânii înarmaţi cu bâte sau cu maiuri vor să trezească forţele dormite ale pământului. În acelaşi scop se aprind şi focurile rituale.
De Mucenicii aflăm prognoza vremii
Din În ziua Sfinţilor Mucenici se face prognoza vremii până la sfârşitul anului. De secole, se spune că, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti. Însă, dacă tună în timpul zilei, este un semn bun: va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii.În schimb, dacă în ajunul sărbătorii este vreme rece şi îngheaţă pământul, în mod cert, va urma o toamnă lungă.
Pentru sporul în gospodărie
În Muntenia, femeile stropesc obiectele din gospodărie cu agheasmă cu ajutorul unui pămătuf de busuioc: vasele în care gătesc de post, apoi pe cele folosite la prepararea bucatelor pentru sărbătorile de familie, lucrurile de îmbrăcăminte şi proviziliile din cămară, pentru a avea hrană până la recolta următoare. În finalul procesiunii, se tămâiază încăperile casei, cu excepţia băii.
Pentru a avea o căsnicie frumoasă
În ziua Mucenicilor se mai împart câte 40 de nuci frumoase, în coajă, tinerilor căsătoriţi, pentru a avea o căsnicie frumoasă, iar membrii familiei să fie mereu sănătoşi.
Pentru avea spor la bani
Pentru a avea spor la bani, bărbaţii mănâncă seminţe, iar unitatea de măsură este lingura: la un pahar de vin se consumă o lingură de semniţe de floarea -soarelui sau de dovleac.
Să nu daţi bani cu împrumut
În ziua Sfinţilor Mucenici, cu excepţia bucatelor care se împart în memoria rudelor decedate, pentru bună-sporire în familie nu se dau bani cu împrumut.
Semnificaţia cifrei opt
Tradiţia de a prepara mucenici în familie se respectă în toate zonele ţării. Femeile pregătesc 40 de figurine din aluat, numite „sfinţişori sau mucenici", în funcţie de zona geografică. Mucenicii împletiţi din aluat dospit au forma cifrei opt şi reprezintă simbolul echilibrului cosmic. Mucenicii sunt unşi cu miere, iar deasupra se presară nucă măcinată, simbolul belşugului .
Mucenicii, simbolul soldaţilor martiri din Sevastia
În Muntenia există tradiţia preparării mucenicilor cu „zeamă". Mucenicii sunt făcuţi tot din aluat, în forma cifrei opt, apoi deasupra se toarnă un sirop preparat din apă, miere şi mirodenii. În farfurie se adaugă nucă. Figurinele din aluat sunt simbolul mucenicilor, iar siropul aminteşte de lacul îngheţat unde creştinii au primit cununa mucenicească. După preparare, mucenicii se duc la biserică pentru a fi binecuvântaţi de preoţi, iar primele porţii de mucenici se împart săracilor, copiilor din vecini, apoi rudelor.
Tradiţia celor 40 de pahare
Deseori, bărbaţii respectă obiceiul străvechi de a „bea" 40 de pahare de vin (chiar 44, după tradiţia geto-dacilor, care susţineau că au fost 44 de mucenici). Această tradiţie datează din moşi-strămoşi, când se credea că „ porţia" de 40 sau de 44 de pahare cu vin simbolizează puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă.
„Pupoiul"-norocosul familiei
În judeţul Gorj, în dimineaţa praznicului de Mucenici, bătrânele satelor nu se abat de la tradiţia seculară. Ele prepară din mălai un "pupoi" ( o turtă mare) şi socotesc 44 de semne pe suprafaţa "pupoiului". După preparare, bătrânele pun mai multe monede în aluatul "Pupoiului", iar acesta este aşezat într-o tavă care se pune în cuptor. Când s-a copt, "pupoiul" se unge cu miere şi se taie în bucăţi, în funcţie de numărul copiilor din acea familie. Copilul care găseşte primul o monedă este considerat "Pupoiul" casei, adică este norocosul familiei.
După ce împlinesc acest ritual, bătrânele mai pregătesc un " pupoi" pe care îl dau de pomană împreună cu un fuior de lână şi mai multe poame ( fructe uscate). Fuiorul, spune tradiţia populară, reprezintă firul vieţii care se toarce. Acesta aminteşte an de an că fiecare sărbătoare trebuie cinstită aşa cum se cuvine şi fiecare zi trebuie trăită cât mai frumos.
"Uitata"-ofrandă specială
Tot acum se face şi un fel de turtă în chip de om fără ochi, numită "Uitata". Ea se dă copiilor s-o mănânce cu miere şi se face pentru morţii care, din greşeală, n-au fost pomeniţi în zilele de moşide peste an.
Există şi datina ca, în această zi, fiecare să bea 40 de pahare cu vin, câte unul pentru fiecare din cei 40 de mucenici, ştiut fiind că numărul 40 se asociază morţilor.
La începutul primăverii
În ziua de Măcinici, gunoaiele din gospodărie , din grădini şi de pe ogoare se ard, ca să vină primăvara mai curând. Peste focuri sar tinerii, flăcăi şi fete, pentru a-şi purifica trupul. Începutul primăverii, marcat de ziua Măcinicilor, este evidenţiat şi de alte obiceiuri, credinţe şi practici magice: credinţa că în noaptea de Măcinici se deschid mormintele şi Porţile Raiului iar spiritele morţilor sunt aşteptate de rude cu focuri aprinse şi mese întinse.
Retezatul stupilor
De Mucenici, stupii se scot de la iernat şi se taie primele corzi de viţă de vie pentru ca aceasta să aibă rod bogat.
