Statul ocroteşte minciuna de bază a societăţii
O perspectivă nostimă asupra promisiunilor făcute în faţa ofiţerului de la Starea Civilă, dar şi asupra frazelor sforăitoare rostite de reprezentantul statului român.
O femeie care a declarat la Starea Civilă că e de acord să poarte numele soţului, pe care-l chema Marius Curcă, s-a recomandat ulterior doar cu numele de fată, Anca Simionescu.
A motivat că abia după nuntă şi-a dat seama: Anca Curcă sună tragic. Ar fi dat orice să fi chemat-o măcar Curcan. A fost numai prima dintre promisiunile terciuite. „La-binele" şi „la-răul" juruite la primărie s-au amestecat într-un „la-ntâmplare" bun la toate.
Redundant şi glorios, ofiţereasa Stării Civile atacă frontal: cetăţene Cutare Cutărel-Cutăreanu, de bunăvoie şi nesilit de nimeni, luaţi în căsătorie pe Cutărela Cutăroiu? Drhha - răspunde el răguşit de emoţie, deşi când repetase faza acasă, îi ieşise perfect cristalin, de 400 de ori.
Prin comparaţie, Da-ul ei a părut spart şi cam prea repezit. Încuviinţase ca scăpată din arbaletă, poate de teamă să nu intervină vreun cataclism şi să se amâne festivitatea. Cum n-a început nimic pe Richter în timpul ceremoniei, şampania a bubuit salutar.
