Scrisorile lui Stanca: Dragă Inna,
Până să văd, de fapt aud, prestaţia ta de la Braşov, mi s-a părut că asist pe toate canelele electronice, media audio-video, la o execuţie publică a delicatei fiinţe feminine care eşti...
Eram alături de tine şi chiar îi dezavuam pe neputincioşii, invidioşii care ziceau că ai luat 10 mii de euro pentru o prestaţie penibilă. Mai grav, asta la o manifestare olimpică de anvergură. Ai lăsat o pată neplăcută pe covorul imaculat al olimpismului autohton. Pe scurt, ai cântat extrem de fals, flagrant, penal, de targăăă. Am văzut şi eu prestaţia-ţi post-factum.
Penibil. Ştii, este un moment al adevărului aici: tu eşti cântăreaţă sau nu? Că acum, cu mijloacele astea tehnico-medicale, electronice, electrocasnice, electrocordice... poţi păcăli fraierii uşor. Tupeu să ai. Şi fizic. Eu, repet, când îl vedeam prin diverse reuniuni comune pe Brenciu că lua microfonul, era prin 1994-'96 mă gripam ca acum la manele.
Mi se verticaliza părul, pica taman perpendicular pe ţeastă. La fel e ăsta, Turcescu, veleiarul ăsta cu buldogul lui Cap de mort, Totenkopf, nespălatu' care mă muşcă de buci. Surprinzător, însă, Brenciu cântă fără greşeală, are un succes nebun. Că nu se poate spune că eu am ureche perfectă şi tot publicul lui e demisurd... E greu de explicat, fiindcă dacă te naşti fără ureche muzicală, nu o mai poţi dobândi pe parcurs, eu aşa ştiam. Dar iată cazul Brenciu. Era păcat de vocea lui excelentă.
Poate că şi tu eşti la fel, ai voce şi n-ai ureche. Cânţi foarte concentrată să nu blufezi, să nu calci în nota din urma vacii... Dar, la Braşov ai venit relaxată iar dacă e adevărat, că ai făcut-o pe zece miare, chiar jemanfâşistă. Şi, ai dat-o-n bară. Să ştii că şi Pavarotti, la un rateu din ăsta, a fost fluierat, cât era el de Pavarotti. Nu te consolează. Poate că ai fost obosită, deconcentrată, prea relaxată, nu ai fost în formă, ai dormit cu gâtul torsionat, ai visat urât, te-a părăsit iubitul, ţi s-a constipat motanul, există o explicaţie...
Până atunci, Inna dragă, eu zic să te retragi în munţi, ca partizanii, şi să faci vocalize până când la-ul tău va fi din nou la... la revedere.
George Stanca pamflet
