Dragă Giovani Becali,
Mi-ai spus lucruri senzaţionale, ba la Geneva la o tragere la sorţi, ba la Londra când eram eu în drum spre Birmingham, ba aiurea.
Eşti un subiect fascinant. Tu cu fratele tău, cu verii tăi, cu neamul vostru de machidoni. Ştii 5-6 limbi deprinse of course, la Oxford.
Trăieşti într-o lume de vedete, câştigi banul de aici, ai contacte şi contracte!, cu granzii fotbalului, preşedinţi, vedete, ex-vedete. Aveai un bar la Cotroceni dimpreună cu Altobelli. Discret.
De câte ori te-am zărit la sindrofii nocturne cu fotbalişti italieni pe care nu ştiam de unde-i ştiu? Nu ai parvenu căci n-ai uitat că ai pornit-o de la bişniţa de bilete în faţă la cinema "Patria".
Un fabulos exerciţiu de îndemânare, agilitate, vigilenţă, atenţie distributivă, să nu vină spurcaţii. Era pe atunci şi nebunia schimbului valutar. Ştiu că erai superas la condus automobilul cu spatele în mare viteză.
Rică Răducanu, când a făcut el blatul pe avion la Paris, cu naţionala - o altă mare aventură - îmi spunea că îşi îndulcea venitul din banii pe care-i lua de la tine, şutându-ţi în tribună, din spatele porţii, mai multe mingi oficiale.
Pe navasta ta - fostă şi, cred, viitoare - senñora din Colombia! , ai cunoscut-o la Paris, încercând să-i subtilizezi poşeta. Într-o noapte, la Cardiff, eram cu bietul Ianul şi cu Mitică Dragomir, ai povestit cum ţi-a basculat tatăl tău un camion de gogoşi peste gardul de sârmă ghipată de la "Policolor". Poftisei.
Tot ce evoc eu aici sunt doar titluri mici de capitole dintr-un roman deloc retuşat. Căci, precum afirmam, viaţa ta e un roman. De succes. Pe care mi-aş dori să-l scriu.
George Stanca
Mâine, despre Mădălin Ionescu
