Mihai Morar, scrisoare pentru fiicele lui! "Viaţa este complicată până când iei un copil în braţe"

untitled.png

foto
Mihai Morar sărbătoreşte ziua de naştere a fiicelor sale, Mara şi Cezara
Foto: Arhivă personală

Prezentatorul Mihai Morar(36 ani) este cunoscut pentru umorul său şi pentru emisiunile pe care le realizează împreună cu colegul şi prietenul său, Buzdugan. În afara sferei profesionale, el este un om sensibil şi foarte familist după cum demonstrează scrisoarea pe care a redactat-o pentru fiicele sale cu 8 ani în urmă, cu ocazia venirii pe lume a acestora.

Mihai Morar a dezvăluit prietenilor săi virtuali scrisoarea emoţionantă pe care a scris-o în urmă cu 8 ani cu ocazia venirii pe lume a celor două fiice ale sale, Mara şi Cezara. A adăugat că simte acelaşi lucru şi astăzi, când ele împlinesc 9 ani de viaţă. Scrisoarea este încărcată în întregime pe pagina sa personală de Facebook.

"Astăzi împlinim 9 ani împreună. Voi două, mami şi tati. Iar aceste cuvinte le-am scris pentru voi în urmă cu 8 ani. Nu am şters nimic, cum nici nu am adăugat ceva în plus:
Voi, amândouă, sunteţi singurele care aş vrea să rămânî în urma trecerii mele. Tatăl vostru şi-a ales o meserie în care doar „azi“ are valoare. Nu vor rămâne după mine nici vorbe cioplite în piatră, nici cuvinte ferecate în coperti, nici portrete prinse în ramă. Tati trăieşte în lumea lui „esti cel mai bun“, iar mâine se poate trezi că în lumea lui „esti un mare nimeni“. Când veţi creşte mai mari o sa vă povestesc cum, într-o vară din tinereţea lui, tati a vazut singur că turmele de oameni care îl purtau în braţe s-au transformat în haite care îl adulmecau. Dar poate că voi ştiti deja asta. În acea vară tulbure, voi eraţi la mami în pântece şi aţi coborât în lume exact în toamna când tati se căznea să arate că e din nou bun, deşi haitele aşteptau să sfâşie un Nimeni.
Veţi creşte şi veţi afla că oamenii sunt frumoşi. Aşa cum singure veţi afla că nu oamenii sunt cea mai frumoasa creaţie a oamenilor. Pentru că fuga lor prin lume îi obligă să se urâţească. Eu şi mami trăim ca să vă arătăm lucrurile frumoase care au ieşit din mâna şi mintea omului. Oamenii sunt frumoşi când zâmbesc. Oamenii sunt frumosi când cântă. Oamenii sunt frumoşi când scriu. Oamenii sunt frumoşi când iubesc. Oamenii sunt frumosi când visează şi împlinesc vise. Veţi fi doi oameni frumoşi dacă vă veţi îndrăgosti de cele mai frumoase creaţii ale oamenilor: cuvintele, muzica, iubirea şi locurile minunate de pe Pământ.


Veţi creşte şi veţi afla că oamenii sunt atat de rai pe cat de buni stiu sa fie. Si oricat si-ar dori sa va fereasca mama si tata de rautatea oamenilor, ne va fi totusi peste puteri. Veti vedea ca in lumea asta oamenii se vand pentru un pumn de bani, se cumpara pentru o secunda de placere, se urasc pentru o palma de pamant, se scuipa pentru un loc mai in fata, se injura pentru un somn mai linistit. Ati venit intr-o lume in care poti castiga averi peste noapte si poti pierde totul intr-o clipa. Noi doi suntem paznicii vostri, dar nu vom fi tot timpul in preajma voastra. Marile alegeri le veti face singure. Dar atunci sa nu uitati ca lucrurile cele mai de pret nu sunt in niciun caz cele care pot fi divizate in unitati de masura: centi, metri patrati, kilograme, cai putere, carate. Fericirile sunt ascunse in lucruri imposibil de masurat. Si-am ajuns iar sa va vorbesc despre iubire, cuvinte, muzica. Si inca un lucru rar: respect.
Nu s-a nascut inca omul perfect. Fiecare dintre noi e pictat din lumini si umbre. Viata o sa va invete ce inseamna compromisul. Orice om e o proportie intre credinta si compromis. Dar oricate compromisuri ati face in viata, sa nu vina ziua in care sa va compromiteti. Pentru ca ziua aceea va fi cea in care v-ati pierdut de tot credinta.

Tatal vostru o sa va arate lumea, cu bune si rele, dar n-o sa va oblige. Nici eu nu am fost un prunc care sa asculte sfaturi. Mai degraba am facut pe dos fata de cum am fost strunit. Eu doar o sa incerc sa va fac sa aveti incredere in voi. Si sa va iubiti pe sine cu masura. In scrisoarea catre fiica lui, Mimilica, Alexandru Vlahuta o indemna sa se certe de cate ori se simte egoista si se simte muscata de sarpele rautatii, al invidiei si al minciunii: „Fii aspra cu tine, dreapta cu prietenii si suflet larg cu cei rai. Fa-te mica, fa-te neinsemnata de cate ori desteptaciunea te indeamna sa strigi «Uitati-va la mine!»“ Maica-mea, bunica voastra, cand am plecat din casa parinteasca mi-a spus in vorbe mult mai simple: „Du-te unde vrei, fa ce vrei, dar pe unde mergi sa nu ma faci de rusine!“

fotoZoom
Mara şi Cezara împlinesc pe 23 octombrie 9 ani
Foto: Arhivă personală

V-am scris mai sus despre fericiri. Dar ce stiu eu despre fericire cand eu o invat zilnic de la voi? Sunteti fericite pentru ca stiti sa va jucati frumos, sa radeti senin, sa va bucurati sincer si sa plangeti asemenea. Fericirea e cand va treziti dimineata si dati din maini pentru ca in patut, langa voi, e Patrick, bucata aceea de carpa rosie pe care o strangeti in brate si fara de care nu ati putut adormi in niciuna din noptile de cand ati sosit in casa si pana acum. Fericirea e cand mami si tati au ochii carpiti de somn, iar voi, in creierii noptii, le strangeti in palma cate un deget, va cazniti sa va ridicati in picioare si incepeti sa marsaluiti prin casa purtandu-l in mana cealalta pe Igor, o girafa pe care inca nu ati intrecut-o in inaltime. Dar o sa vedeti ca oamenii mari nu sunt fericiti tot timpul. Cu cat trece viata, fericirea nu se mai calculeaza in ani, ci in secunde. Pentru ca oamenii mari uita sa fie copii. Iar ca sa fii fericit la orice varsta conditia esentiala e sa redevii copil.

Da, tati e fericit! Acum un an si ceva, intr-o dupa-amiaza de toamna, am intrat speriat intr-o sala pe usa careia scria „Nou-Nascuti. Terapie Intensiva“. Simteam ca lumea se pravaleste peste mine. Ati venit atunci mult mai devreme decat va asteptam. Dar cand am ajuns in fata unui incubator pe care scria „Morar 1 – 1,800 kg“ si „Morar 2 – 1,250 kg“, milioane de senzatii bune mi-au strapuns corpul. Desi medicina va vedea viata prin prisma unor aparate care palpaiau, eu mi-am vazut atunci prima oara viata prin ochii a doi copii. Si de atunci am incetat sa mai vad viata prin mine. De ce oamenii sunt atat de incrancenati? De ce alearga atat de mult pentru scopuri mici? De ce ura e mai bine vazuta decat dragostea? Viata e atat de complicata pana cand iei un copil de mana si incepi sa vezi lumea prin ochii lui. Iar cand in casa ta sunt doua perechi de ochi prin care sa te uiti in jurul tau, stii ca minunile exista", este mesajul scris de Mihai Morar.
 

Citește și