Uimitor: Kansai este singurul aeroport din lume construit pe o insulă artificială - VIDEO
Legătura dintre superbul aeroport şi Osaka este asigurată prin intermediul unui tren special, denumit Haruka, acesta fiind mijlocul de transport care îi aduce pe călători spre aerogară sau spre oraş. Garnitura leagă Aeroportul Internaţional Kansai de staţia Kioto în aproximativ 75 de minute.
Există 60 de trenuri care fac legătura din oraş spre aeroport, cele numerotate cu număr impar circulă spre aerogară, iar cele care au număr par merg în partea de nord, departe de zona aerogării. Garniturile operează din jumătate în jumătate de oră şi circulă cu o viteză de 130 de km/h.
Haruka funcţionează din anul 1994, însă trenurile rapide au fist introduse în serviciu în august 2004. În limba japoneză "Haruka" se traduce prin "floare de primăvară" sau "la distanţă". Un lucru interesant este că scaunele din interiorul garniturilor se pot roti, în funcţie de dorinţa pasagerilor, pentru ca aceştia să nu stea cu spatele în sensul direcţiei de mers.
Aeroport offshore la Osaka, cu peste 100 de zboruri zilnic
Aeroportul Internaţional Kansai se află la 38 de kilometri de Osaka şi este singura construcţie de acest fel din lume care a fost amplasată pe o insulă artificială, denumirea fiind de "aeroport offshore". Lucrările au fost finalizate în anul 1994, de atunci aerogara fiind activă. Zilnic, pe Kansai, aterizează şi decolează cel puţin 100 de curse interne şi internaţionale, la acestea adăugându-se zeci de zboruri private, curier şi de tip gargo.
Clădirea destinată pasagerilor este construită din sticlă şi din oţel, iar insula pe care este situat terminalul este creată de mâna omului. Lungimea construcţiei este de 1700 de metri, fiind una dintre cele mai lungi arhitecturi de acest tip din lume. Cum a fost imposibil de proiectat un aeroport lângă oraşul Oasaka, specialiştii au avut ideea ridicării unei insule artificiale pe care să amplaseze pistele şi terminalele.
Aeroportul Internaţional Kansai este amplasat la cinci kilometri distanţă de ţărmurile insulei Honshu, cea mai mare insulă din Japonia. Avioanele pot decola şi ateriza numai înspre şi dinspre mare, aeroportul funcţionând non stop. Aici pot veni orice tip de aeroonave, de la celebrul Airbus A 380, cel mai mare aparat de pasageri din lume, şi până la avioane de genul celor gen ATR, Fokker sau Saab, care au o capacitate mai mică de călători.
Peste 16 milioane de călători tranzitează, anual, aeroportul
Clasat pe locul patru în lume, în ceea ce priveşte construcţia, utilităţile şi serviciile de care dispun călătorii, pe Aeroportul Internaţional din Kansai oprerează toate companiile aeriene din Japonia. Anual, aici aterizează şi decolează 116.475 de avioane, iar fluxul de pasageri în 12 luni este de aproximativ 16.700.000 de călători. Săptămânal, de pe Kansai, decolează şi aterizează 614 aeronave, 200 dintre acestea fiind curse internaţionale.
Conform ierarhiei Skytrax, în topul mondial, doar aeroporturile din Singapore, Hong Kong şi din Munchen au fost, în 2006, peste aerogara din Kansai, considerată, la ora actuală, una dintre cele mai moderne din lume. Potrivit statisticilor, terminalele din aerogara japoneză sunt printre cele mai moderne din lume, iar lungimea acestora este de aproape doi kilometri.
Terminalul de pasageri este o clădire cu patru etaje, unică prin arhitectura sa şi are o suprafaţă de aproximativ 297.000 de metri pătraţi. Acoperişul are forma unei palete, construcţia fiind proiectată în aşa fel încât să asigure o cât mai bună ventilaţie în interior. Aeroportul Internaţional din Kansai este legat de continent de Sky Gate Bridge, un pod pe care pot circula maşini şi "Haruka", trenul de mare viteză care transportă pasagerii în şi dinstre Osaka.
Istoricul construcţiei aeroportului Kansai
Iniţial, specialiştii au dorit proiectarea unei insule plutitoare cu o lungime de patru kilometri şi cu o lăţime de 1,25 kilometri, dar finalizarea acesteia ar fi costat cu mult mai mult decât cu ceea ce s-a concretizat în 1994, atunci când a fost inaugurată aerogara din Osaka. S-a stabilit că insula plutitoare nu ar fi avut stabilitate, astfel ajungându-se la realizarea unui "aeroport offshore".
Pentru început, a fost nevoie să se transporte în Golful Osaka, la o adâncime de 20 metri sub apă, pământ şi nisip. Apoi, peste acest strat au fost transportate, cu ajutorul şlepurilor, bucăţi de piatră spartă.
Greutatea pietrei a eliminat. în mod gradat, apa de pe fundul mării, formându-se astfel o bază cât se poate de solidă.
Cu ajutorul computerelor şi al sateliţilor artificiali se controla tot timpul dacă şlepurile depozitau piatra transportată pe locurile precis indicate. În final, de jur-împrejurul patrulaterului insulei, a fost fixat un gard lat de oţel.
Aeroportul a fost proiectat de Renzo Piano, unul dintre arhitecţii celebrului Centru Pompidou din Paris. Lucrările de construcţie pentru aeroport au demarat încă atunci când insula nu era finalizată. Echipa condusă de Renzo Piano a decis să construiască o clădire lungă de 1.700 de metri, în care pasagerii să poată circula lejer dintr-o parte în cealaltă.
Partea centrală a clădirii are patru etaje şi un acoperis curbat, schiţa acesteia semănând cu aripa unui avion. Cei 900 de stâlpi de susţinere ai construcţiei sunt controlati, în permanenţă, existând astfel posibilitatea să se regleze înălţimea acestora. Acest lucru este extrem de important, pentru că insula încă nu "s-a aşezat" definitiv la locul ei, astfel ca încă se va mai scufunda caţiva ani.
