Geometria ți-ar putea salva viața în caz de cutremur
Tot ce ai învățat la școală despre măsurile de siguranță în caz de cutremur ar putea să nu te ajute deloc dacă nenorocirea chiar se întâmplă. În realitate, diferența dintre viață și moarte o face stăpânirea de sine și cunoștințe minime de geometrie. Iată de ce nu e bine să te „adăpostești” sub tocul ușii sau sub masă și care sunt cele mai sigure locuri dintr-o clădire care e la un pas de prăbușire.
Cred că nu există român care să nu fi învățat la școală că trebuie să se pitească sub pat, sub masă sau sub tocul ușii în caz de cutremur. Lecțiile despre protejarea populației din comunism ne spuneau că acelea sunt cele mai sigure locuri dintr-o clădire lovită de unda de șoc. Ultimele descoperiri în materie, care, dintr-un motiv greu de înțeles, nu sunt preluate și disemninate de autoritățile însărcinate cu siguranța publică, susțin tocmai contrariul. În fapt, dacă te ascunzi sub pat sau sub masă ai cele mai mari șanse să mori strivit de corpurile mari din beton care cad peste ele.
Salvarea vine de peste Ocean, de la Doug Copp, specialistul în dezastre naturale al Echipei Americane Internaționale de Salvare. În 1996, Copp a convins autoritățile turce să-și schimbe modul în care gestionează campaniile de informare a populației în caz de cutremur. A primit acordul de a realiza un experiment inedit: prăbușirea controlată a unei școli, cu 20 de manechine din cauciuc înăuntru. Zece dintre ele au fost adăpostite sub mese sau sub tocul ușii, celelalte zece au fost întinse lângă mai multe corpuri de mobilă. Rezultatul: acestea din urmă au supraviețuit, în vreme ce toate cele ascunse sub corpurile de mobilă au fost declarate „decedate”. Dacă în locul lor ar fi fost oameni, nici unul nu ar fi supraviețuit.
Care este explicația? „Când clădirea s-a prăbușit, greutatea tavanelor care au căzut pe obiectele de mobilier le-a zdrobit pe acestea din urmă, lăsând un spațiu sau vid lângă ele. Acest spațiu este ceea ce eu numesc triunghiul vieții. Cu cât obiectul e mai mare, cu atât e mai puternic și se va compacta mai puțin. Cu cât obiectul se va compacta mai puțin, cu atât va fi mai mare vidul (golul) și cu atât mai mare probabilitatea ca persoana care folosește acest gol pentru siguranța să nu fie rănită. Data viitoare cand priviți clădiri prăbușite, numărați triunghiurile pe care le vedeți formate. Sunt peste tot. Este cea mai comună formă geometrică pe care o vei vedea într-o clădire prăbușită”, a spus Doug.
Numărul mare de victime înregistrate în cazul cutremurului care a lovit Italia în urmă cu o săptămână are mai multe justificări. În ciuda magnitudinii sale relativ mici, 6,2 pe Richter, 291 de persoane și-au pierdut viața. Principala cauză a dezastrului este adâncimea mică la care s-a produs seismul, 4 km. Cutremurele de mică adâncime se manifestă local și afectează suprafețe mici de teren. Însă, energia degajată pe metru pătrat este atât de mare încât culcă totul la pământ.
Apoi, numărul ridicat de victime e explicabil deoarece clădirile care s-au prăbușit aveau o vechime foarte mare. În Amatrice, cea mai afectată localitate, nici o casă din zona veche nu a rămas în picioare. În același timp, clădiri de dată recentă, realizate după standardele de contrucție din prezent, nu au avut decât avarii minore.
Un alt motiv al pierderilor de vieți omenești este ora la care a avut loc seismul, 3.36 dimineața. Cei mai mulți localnici și turiști dormeau la acea oră, motiv pentru care nu au avut timp să iasă din clădirile în care se aflau. Dacă seismul lovea în timpul zilei, la prânz de exemplu, mai mulți oameni s-ar fi putut pune la adăpost. Mulți s-ar fi aflat pe străzi, în aer liber, probabil cel mai potrivit loc în care te poți afla atunci când pământul începe să se zgâlțâie.
Nu în ultimul rând, numărul de victime ar fi fost mai mic dacă oamenii ar fi știut cum să reacționeze în primele secunde ale propagării undei de șoc. Mulți dintre cei care s-au trezit îndată ce au simțit cutremurul s-au ascuns sub mese, au încercat să iasă pe scări sau pe geam ori au fost tentați să-și salveze mai întâi bunurile de valoare. Pentru siguranța lor, ar fi trebuit să se întindă lângă pat sau lângă un dulap din lemn masiv. Însă, de cele mai multe ori, panica învinge orice raționament și blochează toate acțiunile bune la care ai putea recurge în situații de criză.
Cum să-ți sporești șansele de supraviețuire la cutremur
În ciuda tuturor aparențelor, clădirile din lemn par a fi cele mai sigure în timpul unui cutremur. Doug Copp explică de ce. „Lemnul este flexibil și se mișcă cu forța cutremurului. Dacă acea clădire din lemn se prăbușește, sunt create mari goluri de supraviețuire. De asemenea, clădirile din lemn au mai puțină greutate concentrată care se poate prăbuși. Clădirile din cărămizi se vor sparge în bucăți și bucățele.Ele vor provoca multe răni, dar mai puține trupuri zdrobite decât lespezile din beton”.
Dacă un cutremur te prinde în pat, pe timp de noapte, ai mai multe șanse de supraviețurie dacă te rostogolești, pur și simplu, lângă pat. Un spațiu gol se va forma între tavan și pat, deci acolo ar fi cel mai potrivit să te afli când casa se prăbușește.
Pozița fetală îți poate salva viața. Copiii, dar și animalele, se ghemuiesc atunci când se simt în pericol. De ce nu ai apela și tu la această poziție când ești într-o astfel de situație? Ghemuiește-te lângă o canapea sau un dulap mare și rezistent, nu sub masă sau tocul ușii!
Dacă sesimul te găsește în mașină, sub nici o formă nu te adăposti în ea, dacă în jur sunt clădiri sau construcții care ar putea-o strivi! Deschide portiera și ghemuiește-te lângă vehicul! „Victimele cutremurului din San Francisco (17 octombrie 1989 – n.r.) au stat în interiorul vehiculelor. Au fost toți omorâți. Ar fi putut cu ușurință să supraviețuiască ieșind afară și întinzându-se lângă vehiculele lor. Toate mașinile zdrobite au avut goluri de aproximativ 1,5 m lângă ele, cu excepția mașinilor care au avut coloane căzute direct peste ele”, spune Doug Copp.
Teoria lui Copp nu este acceptată de toți specialiștii în seismologie și în misiuni de salvare. Conform Crucii Roșii Americane, tehnica lui Copp se dovedește utilă atunci când clădirile se prăbușesc în așa-numitul fenomen „clătită”, adică imobilul cade sub propria greutate, fără a se răsturna. „Însă nu toate clădirile din America se prăbușesc precum clătitele”, spun experții. Aceștia au confiormat că cea mai bună metodă pe care poți să o folosești pentru a-ți salva viața este să te ascunzi sub masă ori sub tocul ușii. Crucea Roșie amintește studiul făcut de seismlologii iranieini în 2009, când au testat ambele metode. Concluzia a fost că tot varianta adăpostirii sub masă este mai bună.
