Cum și ce mâncau regii României. O altfel de istorie!

regii-romaniei.jpg

regii Romaniei, lectii de protocol, mancare
Regii României alegeau, de cele mai multe ori, să mănânce frugal și în ritm alert
foto: Historia
Citeste tot despre: 

Monarhia a schimbat România din temelii. Influența celor patru regi care s-au perindat pe tron timp de aproape un secol, între 1866 și 1947, își face încă simțită prezența chiar și azi, la mai bine de un sfert de secol de la moartea comunismului, regimul istoric care a luat locul monarhiei pe care a urât-o din răsputeri.

În 2016 se împlinesc 150 de la sosirea la București a primului viitor rege al țării și 135 de ani de la declararea Regatului României. Prilej pentru a medita asupra unei istorii totuși puțin cunoscute. Materialul de față își propune, spre exemplu, să descrie relația dintre regii României și masa noastră, cea de toate zilele!

Cel ce introduce sau schimbă regulile în domeniu este principele Carol I. El sosește la București în 1866 și după Războiul de Independență va deveni, din 1881, cel dintâi conducător al tânărului regat român. Cine își închipuie că membrii Casei Regale se desfătau cu tot soiul de minuni gastronomice va fi dezamăgit. Deși le erau pregătite mai întodeauna regește tot soiul de produse, în realitate regii și reginele noastre nu au fost, în marea lor majoritate, deloc gurmanzi. Ba chiar dimpotrivă!

Spre exemplu, Carol I era foarte cumpătat la masă. Mânca puțin și repede. Istoricii Filip-Lucian Iorga și soția sa, Ana, au dat publicității în 2015 o lucrare inedită, intitulată „Mesele de odinioară. De la Palatul regal la Târgul Moșilor”, apărută la Editura Corint. Regula de aur a epocii era aceea că la o masă regală nu te duceai ca să te ghiftuiești. Românilor le va lua ceva până vor înțelege sensul acestor cuvinte. Spre exemplu, precizează Filip-Lucian Iorga în cartea sa, împăratul Franz Iosef al Austro-Ungariei, contemporanul și vărul lui Carol I, mânca constant o farfurie de supă de vită cu legume, urmată de o felie de carne de vită. Franz Iosef cerea o servire rapidă a mesei, astfel încât în spatele fiecărui invitat la dineurile sale speciale se afla câte un valet care stătea cu ochii pe farfuriile din fața sa. Dacă comeseanul se oprea din mestecat sau făcea greșeala de a deschide un subiect anume de conversație cu vecinul se putea trezi că rămâne fără farfurie. George Enescu, spre exemplu, a dat mărturie în acest sens, din postura sa de obișnuit al seratelor de la Castelul Peleș.

George Enescu a rămas nemâncat de mai multe ori la mesele regale

Marele nostru compozitor nu prea apuca să mănânce, întrucât nu-și putea păstra farfuria după ce regele se oprea din mâncat. După modelul descris mai sus, Carol I mânca puțin și repede, așa că Enescu, care era și cel mai tânăr și deci, conform protocolului, ultimul servit, nu apuca mai niciodată să guste mâncarea. Totuși, Enescu povestea că simplificarea regulilor îl făcea fericit, pentru că putea mânca liniștit, cu mâna, crenvurști sau porumb fiert, atunci când aceste alimente erau servite la masă.

Primul contact al principelui Carol cu bucătăria românească s-a produs aproape imediat după sosirea în țară. După aproape opt ore de călătorie cu trăsura și alte două cu pluta pe Jiu, descrie situația Filip-Lucian Iorga, Carol ajunge la Craiova. Acolo e primit cu urale, o ploaie de flori și un mic dejun cu bucate... „înghețate de frigul nopții”, cum avea să scrie mai târziu în propriile memorii. În același an face o serie de vizite de curtoazie prin țară. Într-una dintre acestea, ajunge în Moldova, unde după mai bine de două săptămâni de ședere va realiza că nu mai face față provocărilor culinare.

Mai târziu același Carol I va face o vizită și la Mânăstirea Sinaia. E întâmpinat de toată lumea, de la călugări la localnici, cu bucurie și ținută festivă, cu toții purtând haine de sărbătoare. Principele asistă la liturghie, deși era și va rămâne întreaga sa viață fidel catolicismului, și decide să ia cina tot în mânăstire. E condus într-una dintre camerele austere de oaspeți și începând cu ora șapte seara se așază la masă. Eternitatea poate ști încă o dată ce va mânca viitorul rege al României, întrucât și-a notat în memorii, cu scrupulozitate, o serie de detalii: mămăligă, păstrăvi și pui („pâine, adaugă viitorul rege, puseseră călătorii cu dânșii, căci prin partea locului nu se găsește nimic”).

Una dintre puținele excepții în domeniu pe care le va accepta regele se referă la vinul preferat, care nu lipsea de pe masa sa. Pentru Carol vinul de Bordeaux nu avea egal. Totuși, accepta și vechile vinuri românești de Odobești și Drăgășani sau pe cele din viile Brătianu. Atunci când venea vorba despre bere, Azuga era la mare căutare, cu sortimentele Caraiman și Salvator. La capitolul delicatese, acestea veneau exclusiv de la Casa Capșa, Griogre Capșa primind la scurt timp de la sosirea principelui în țară, onoarea de a se numi furnizor al Curții princiare. Același Capșa va crea prăjitura Carol I, dar și bomboanele „Prince Nicolas”, după numele fratelui viitorului rege Carol al II-lea.

Regele Carol I mânca numai la ore fixe

Carol I va fi întreaga sa domnie extrem de atent cu propriul său program, inclusiv cu orele de masă. Ca atare, la Castelul Peleș regele va lua micul dejun alături de soția sa, Elisabeta, după obișnuita plimbare de dimineață. Își citea corespondeța până la 10.30, când începea programul de audiențe în cabinetul său privat. Fix la orele 13.00 i se servea prânzul, iar patru ore mai târziu ceaiul. La ora 20.00 familia regală se reunea pentru cină, la care lua uneori parte și câțiva oaspeți din cercul celor apropiați. Ori de câte ori avea ocazia, Regele Carol I lua dejunul împreună cu fiica sa, Maria, care a murit însă foarte tânără, la nici patru ani.

Tot sub influența riguroasei educații germane pe care o primise, Carol I va acorda o atenție specială, printre altele, și Armatei. Nu doar organizarea și înzestrarea acesteia îl va preocupa pe tânărul principe, ci și popota. Ca atare, el a introdus masa comună pentru ofițeri, ba chiar a petrecut un timp cu aceștia, notându-și apoi în propriile memorii că a rămas plăcut impresionat de „buna dispoziție, de tactul și ținuta militărească” întâlnite.

Ferdinand se răsfăța la micul dejun

Urmașul lui Carol I, Ferdinand, nu avea să fie nici el un mâncău. Există însă o notă distinctă. Ferdinand adora micul dejun. Se trezea la 07.30 și lua micul dejun la orele 09.00. Unul consistent, întrucât Ferdinand se numără printre oamenii de ieri și de azi care consideră micul dejun ca principala masă a zilei. Tocmai de aceea printre „invitatele” lui Ferdinand la micul dejun se numărau pâinea prăjită sau micile franzele, untul, marmelada, mierea, fructele, ouăle, fripturile preparate pe grătar sau șnițelul cu garnitură de cartofi. Totul însoțit de ceai sau de cafea cu lapte. Prânzul se servea la 13.30, iar cina rămăsese la ora 20.00, fiind rezervată doar membrilor Casei Regale.

Regina Maria era mare amatoare de fondante și pesmeți

Regina Maria şi prima fotografie făcută de ea în România

Soția lui Ferdinand, Regina Maria, ducea dorul fondantelor rusești, făcute din fragi proaspeți și servite în mici coșulețe de hârtie cu care se întâlnise în copilăria sa. Dar tot în copilărie se întâlnise la Windsor, reședința bunicii sale, Regina Victoria a Marii Britanii, cu tot felul de delicatese și pesmeți crocanți pe care-i servea cu multă plăcere, inhalând pofticios și aroma cafelei pe care adulții o sorbeau prea tacticos, în opinia ei. Peste ani, Maria era descrisă savurându-și dejunul sorbind o cafea bună și o serie de pesmeți care-i soseau special din Germania. Nu de puține ori, Regina Maria a descris cu lux de amănunte relația specială pe care o avea cu dulciurile, preferatele sale, indiferent de țara lor de origine - Anglia, Germania, Rusia sau Franța.  

Dar mesele regale aveau pe lângă protocolul obișnuit și numeroase excepții. Carol I, spre exemplu, nu pregeta să ia masa în aer liber, după partidele de vânătoare, chiar dacă era frig. La Sinaia se organizau prânzuri pe pajiști. Nunta Principesei Ileana (în 1931) și jubileul inaugurării Castelul Peleș (în 1933) au fost însoțite de petreceri la iarbă verde, la Stâna Regală, cu mâncăruri românești, în frunte cu carnea la frigare, mititei și sarmale. Dacă familia regală se afla în periplu pe Dunăre, atunci meniul includea sigur ciorbă pescărească, icrele negre și crapul la proțap.

Carol al II-lea, cel mai gurmand rege al României

regele mihai I al romaniei

Descendenții lui Ferdinand și ai Mariei mâncau adeseori alături de copii doamnelor de onoare sau ai demnitarilor epocii. Viitorul rege Carol al II-lea, care ar putea fi declarat cel mai gurmand rege dintre cei patru, găsea pasionante gustările simple, în mijlocul naturii. De altfel, micul Carol al II-lea își organiza un soi de mese rustice preparate chiar de el, cum ar fi ceaiul cu apă încălzită într-un ceaun, la foc de vreascuri, cu pâine sau porumb copt pe cărbuni, cum dă mărturie același Filip-Lucian Iorga.

Regele Mihai I nu este deloc gurmand

În fine, ultimul rege, Mihai I se ghidează după aceleași principii ca și Carol I, mâncând puțin și repede. Printre furnizorii actuali ai Casei Regale se numără vinurile Murfatlar și cele spumante Rhein Extra, mărcile Biborțeni și Borsec, la apa minerală, mezelurile Get Beget și laptele de la Albalact, dar și magiunul și zacusca de Topoloveni.