Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Apostol, Întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan
În a treia zi de Crăciun, creştinii ortodocşi îl prăznuiesc pe Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul creştin, condamnat la moarte de autorităţile iudaice în anul 33. Credincioşii Bisericii noastre au un cult deosebit pentru Sfântul Ştefan, primul mucenic creştin care a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos, deschizând drumul unui impresionant şir de martiri creştini.
Istoricul sărbătorii
Sfântul Ştefan era de neam ales şi provenea din seminţia lui Avraam. Numele său, de origine greacă, înseamnă „coroană"şi face referire la faptul că, râvna sa atât de mare pentru lucrarea lui Hristos a fost atât de mare, încât Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârşi minuni şi să arate semne mari în popor. De asemenea, originea numelui său arată că arhidiaconul Ştefan deschide drumul unui nesfârşit şir de martiri în lumea creştină.
Misiunea Sfântului Ştefan era caracterizată de un ţel principal-să demostreze faptul că Mântuitorul Iisus Hristos este Mesia, cel care a fost prezis de prooroci, împlinind astfel, promisiunile divine vechi-testamentare.
Fiind învrednicit cu harul minunilor, care-i însoţeau adesea propovăduirile, Ştefan a stârnit mânia evreilor, care l-au chemat la judecată în faţa Sinedriului (un tribunal la vechii evrei, respectiv un consiliu suprem, prezidat de Marele preot, care judeca „problemele" importante, referitoare la interpretarea Legii Vechi şi delibera asupra chestiunilor publice). Membrii acestui tribunal l-au acuzat pe diaconul Ştefan de blasfemie, că huleşte şi că strică Legea lui Moise. La acea vreme, blasfemia se pedepsea cu moartea.
În faţa Sinedriului, Ştefan i-a înfruntat pe judecători, a prezentat argumente solide din scripturi, care dovedeau că Legea se împlineşte prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeţi. Din păcate, argumentele arhidiaconului Ştefan nu i-a convins pe judecători că acesta are dreptate. De aceea, Ştefan a fost alungat din cetate şi a fost lovit cu pietre. El s-a prăbuşit sub povara bolovanilor aruncaţi cu duşmănie asupra lui; este impresionantă viziunea pe care a avut-o în pragul morţii: cerurile s-au deschis, iar Hristos, Fiul Omului, şedea la dreapta lui Dumnezeu.
Fiind strivit de pietre, Arhidiaconul Ştefan a îngenuncheat, şi cu braţele întinse sub formă de cruce, s-a rugat lui Dumnezeu să-l primească în împăraţia lui. Cu ultimele puteri, Ştefan i-a cerut acestuia să-i ierte pe ucigaşii lui: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" Prin moartea Arhidiaconului Ştefan, primul mucenic care s-a jerfit pentru credinţa şi dragostea în Hristos, creştinii retrăiec impresionanta dramă petrecută pe Golgota, unde a fost răstignit Iisus.
În anul 417 d.Hr. bărbaţii evlavioşi din cetate au descoperit moaştele primului martir creştin, le-au aşezat într-o raclă cioplită din lemn de Persia, păstrată lângă Templu. Apoi, sfintele moaşte ale primului Mucenic au fost duse la Constantinopol de soţia unui senator; în curând, cinstitele sale moaşte au vindecat-o pe Eudoxia, fiica împăratului Teodosie, posedată de duhuri rele. În semn de recunoştinţă pentru minunea împlinită, soţia senatorului a dus sfintele sale moaşte la Roma şi, din anul 425, Moaştele Lui se odihnesc în cripta Bisericii San Lorenzo din capitala Italiei, alături de osemintele arhidiaconului roman Laurentius. În Biserica de pe Valea Iosafat, închinată Sfântului Ştefan, se roagă pentru sănătate, pentru împliniri şi pentru îndepărtarea duşmanilor, mii de creştini din lumea întreagă.
În ţara noastră, numeroşi creştini, bărbaţi şi femei, poartă cu bucurie numele de Ştefan şi Ştefana, rugându-se cu evlavie la icoana patronului lor spiritual.
În Capitală se oficiază slujbe de hram
La Biserica Sfântul Ştefan-Călăraşi (Calea Călăraşi nr. 83) şi
La Biserica Sfântul Ştefan-Cuibul cu Barză ( Strada Ştirbei vodă nr 95).
„Din cetatea lui David au fost aleşi de Apostolii din Ierusalim, şapte bărbaţi cu nume bun (evlavios), înţelepţi şi plini de duh şi i-au rânduit, pe cei şapte aleşi, prin rugăciune şi prin punerea mâinilor deasupra capetelor lor, să asiste la întâlnirile tinerelor comunităţi creştine. Astfel, s-a instituit prima treaptă a preoţiei, diaconia, care se păstrează şi în zilele noastre. Pilda Sfântului Ştefan în vederea realizării idealului creştin, al iubirii şi al iertării este edificatoare şi pentru noi, cei de azi. La Sfântul Ştefan nu era vorba numai de o iubire care se manifestă doar asupra celor din familie, aşa cum recomanda Legea Veche , ci de o iubire faţă de toţi oamenii, o iubire universală care s-a extins şi asupra vrăjmaşilor Sfântului Ştefan. Pentru că El a spus în clipa morţii: "Doamne nu socoti lor păcatul acesta", apoi şi-a dat duhul în braţele lui Dumnezeu. Numai la Iisus şi la Sfântul Ştefan găsim această similitudine: în ceasul morţii Mântuitorul Iisus şi arhidiaconul Ştefan, îl roagă pe Dumnezeu să nu-i pedepsească pe vrăjmaşii lor", precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă (B-dul Nicolae Titulescu din Bucureşti).
În tradiţia creştină se spune că, în ziua măreţului praznic, este bine să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să asculte smeritele noastre rugăciuni, iar Sfântului Ştefan să-i adresăm următoarea rugăciune: "Scapă pe cei ce te cinstesc de toate nevoile, celor ce serbează cinstită pomenirea ta, ca cel ce stai înaintea scaunului lui Hristos, să ne învrednicească să scăpăm de povara păcatelor şi să ne pomeneşti în împărăţia cerurilor".
Tradiţii pentru spor şi sănătate
O tradiţie din vechime spune că, în timp ce Sfântul Ştefan era lovit cu pietre, în apropierea sa, Maica Domnului, însoţită de Sfântul Ioan, botezătorul lui Hristos, îl îmbărbătau să reziste cu demnitate martirajul.
O veche tradiţie, care se împlineşte în ziua praznicului, ne aminteşte să aducem în căminele noastre icoana care-l înfăţişază pe mucenicul martir:astfel, Sfântul Ştefan ne va ajuta pe toţi cei care ne confruntăm cu probleme de sănătate sau pe toţi creştinii care se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase.
Acum, se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.
În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ştefan. Dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac, unse cu miere, se fac pâinici în forme rotunde. Aceste dulciuri, care amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ştefan, se sfinţesc la biserică în ziua praznicului, apoi se împart copiilor săraci.
De asemenea, de Sfântul Ştefan se prepară şi se împart mucenici cu miere şi cu nucă, care amintesc de moartea mucenicească a Apostolului Ştefan.
Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, sau care sunt păgubite de persoane de decizie, trebuie să dăruim persoanelor religioase icoana Sfântului Ştefan sau o candelă nouă. Tot acum să acceptăm reconcilierile, o dovadă de iubire universală, propovăduită de primul martir al creştinismului, Ştefan.
În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.
