Tradiţii pentru spor şi sănătate la sărbătoarea Înălţării Domnului

Înălţarea Domnului este una dintre cele mai mari sărbători creştine orânduită în amintirea zilei când Mântuitorul Iisus Hristos s-a urcat la ceruri. La 40 de zile de la Învierea Domnului, creştinii ortodocşi sărbătoresc Înălţarea Domnului, un mare eveniment din viaţa pământeană a Mântuitorului Hristos .

Praznicul este cinstit după şase săptămâni de la Paşti, totdeauna într-o zi de joi.  În ziua praznicului, creştinii se salută cu urarea „Hristos s-a înălţat" şi „Adevărat s-a înălţat!" Înălţarea la cer a Mântuitorului Iisus s-a petrecut pe Muntele Măslinilor, în prezenţa apostolilor şi a doi îngeri. Pentru ultima dată, în acest an, la sărbătoarea Înălţării Domnului, creştinii ortodocşi înroşesc ouă, prepară bucate tradiţionale asemănătoare cu cele de la Paşti pe care le sfinţesc la biserică . În popor, sărbătoarea este cunoscută sub denumirea de Ispas, cuvânt de provenienţă latină (Spasiteli), care se traduce (Mântuitorul).

În timp, mai multe surse ne-au prezentat amănunte despre marele praznic al Înălţării Domnului : În cea mai veche menţiune referitoare cu acest eveniment creştin „Despre Sărbătoarea Paştilor", Eusebiu din Cezareea ne spune că Înălţarea era sărbătorită în Orient în a 50-a zi după Înviere, o dată cu Rusaliile; astfel, sărbătoarea Înălţării încheia perioada pascală a Cincizecimii.  Evenimentul biblic al Înălţării Domnului a fost relatat şi în Evangheliile lui Marcu şi Luca.

Sărbătoarea a căpătat o importanţă deosebită când împărăteasa Elena a început construcţia Bisericii Eleona, pe Muntele Eleonului (Măslinilor), pe locul de unde Iisus s-a înălţat la cer. Sfântul lăcaş a fost finalizat de împăratul Constantin cel Mare, în memoria mamei sale, împărăteasa Elena. În acele vremuri, Înălţarea era sărbătorită cu mare fast, începând de la miezul nopţii. Deşi în zilele noastre Biserica Eleona este în ruină, în ziua marelui praznic se adună aici credincioşi şi clerici de diferite confesiuni, iar Sfânta Liturghie se săvârşeşte pe altare portative.

Învăţăturile lui Iisus, după Înviere

Timp de 40 de zile de la Înviere, Iisus s-a arătat Apostolilor Săi convingându-i că El a înviat cu adevărat, dar şi de faptul că El este prezent alături de ei. În acest mod, Iisus voia să le dovedească ucenicilor că nu s-au întâlnit cu o nălucă. Mai mult, timp de 40 de zile, Iisus le-a dat acestora ultimele învăţături, a mâncat alături de ei „o bucată de peşte fript şi o bucăţică dintr-un fagure de miere", potrivit Evangheliei lui Luca (24, 42). În acest interval, Iisus i-a asigurat pe apostoli că va fi mereu alături de ei şi de toţi cei botezaţi în religia creştină, cu toate că misiunea lui pe pământ se încheie. De asemenea, Iisus şi-a încredinţat ucenicii de importanţa rolului pe care ei îl vor juca în propovăduirea credinţei creştine.

„Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când o să vă îmbrăcaţi cu puterea de sus"( Luca , 49). În continuare, în relatările referitoare la ultimele clipe petrecute de Iisus în compania ucenicilor, Evanghelistul Luca spune :"Şi i-a dus afară până spre Bretania, şi ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, s-a îndepărtat de ei şi s-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu mare bucurie".

Sărbătoarea Înălţării Domnului reprezintă şi garanţia înălţării noastre spirituale: „Eu când mă voi înălţa de pe pământ, îi voi trage pe toţi la Mine", (Ioan 12, 32)

Înălţarea Domnului Iisus la cer are şi alte simboluri spirituale: aceasta este un eveniment esenţial din viaţa Mântuitorului, dar în acelaşi timp, sărbătoarea reprezintă şi înălţarea omului de la stadiul de umilinţă la statutul de fiinţă liberă, creată de Dumnezeu, îndumnezeită de acesta.

Înălţarea Domnului este orânduită după 40 de zile de la Paşte şi este prăznuită în ziua de joi, a patra zi din săptămână. Semnificaţia cifrei 4 se reflectă şi în legendele biblice, referitoare la evenimentul Înălţării: Există patru Evanghelii, patru puncte cardinale, patru faze ale lunii, patru anotimpuri. În scrierile bisericeşti, făcându-se o analogie cu această cifră -simbol, se spune că, după 40 de zile, Iisus se înalţă şi începe să veghezeze asupra întregului univers. .

Despre slăvitul eveniment religios, părintele Valentin Fotescu, doctor în Teolo gie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Capitală ne spune: „Înălţarea Mântuitorului Hristos este începutul universalităţii creştine. Prin Înălţare, Iisus i-a trimis pe ucenii Săi să propovăduiască Cuvântul Evanghelic (cel Bun), potrivit citatului din Evanghelia după Matei (26-28): „Mergând, învăţaţi toate neamurile, până la marginile pământului, botezîndu-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh".Amin. Prin Înălţarea Sa, Hristos ne arată calea. Să începem a dezlipi inimile noastre de la pământ, unde nu avem cetate statornică. Să urmăm această cale cât mai avem vreme şi să luptăm cu tărie pentru acele locuri sfinte şi binecuvântate, ce ne-au fost făgăduite de Domnul Iisus în timpul şederii Sale pe pământ".

Tradiţii pentru spor şi sănătate

Cine este Ispas, în tradiţia populară?. Se spune că Ispas a fost martor la Înălţarea Domnului, alături de Apostoli. El era un  om bun şi vesel şi,de aceea, la praznicul Înălţării Domnului,de Ispas, este bine ca oamenii să fie bine dispuşi şi să evite supărările pentru ca veselia lor să alunge necazurile şi ghinioanele din casa lor.

Pentru sporul casei

Referitor la Ispas, există şi credinţa populară potrivit căreia cel care moare în acestă zi ajunge în Rai.

În unele localităţi din Transilvania şi din Argeş , fetele şi şi flăcăii merg noaptea, în ajunul sărbătorii Înălţării Domnului în alunişuri, să culeagă flori de alun, care înfloresc şi se scutură în zorii aceleiaşi zile. Se spune că aceste flori au puteri magice şi trebuie păstrate alături de busuiocul sfinţit la Bobotează; acest ritual aduce sporul, menţine armonia şi dragostea în familiile care le păstrează .

Pentru vigoarea fizică şi spirituală a membrilor familiei, pentru ca paguba să ocolească acel cămin, în această zi nu se înstrăinează nici un obiect din casă, nu se împrumută bani, sare şi chibrituri.

Tot în acestă zi se culeg florile, frunzele şi ramurile unor plante apotropice ( protectoare), cum ar fi :paltinul, nucul alunul, leuşteanul. Se crede că toate aceste ierburi au puteri vindecătoare, dacă sunt culese în ziua marelui praznic.

De asemenea, tot pentru sporul casei, este bine ca fiecare gospodină să împartă în această zi căniţe cu lapte dulce fiert cu păsat. .

Mai ales în mediul rural, se mai practică ritualul leuşteanului, care-i apără pe gospodari şi animalele lor de tracţiune de efectele vrăjilor şi de spiritele rele. Gospodina casei atinge cu o legătură de leuştean (asemănătoare sorcovei) pe fiecare membru al familiei şi fiecare animal în parte, urându-le să fie apărate de orice rău. Se spune că de-a lungul timpului, ritualul a avut efecte spectaculoase. În gospodăria respectivă a fost alungată boala, paguba şi s-a păstrat sporul laptelui şi al banilor.

Ritualuri pentru memoria rudelor decedate

În această zi, femeile care au în familie rude decedate împart săracilor pâine caldă, ceapă verde, brânză şi rachiu pentru sufletele morţilor.

Tradiţia spune că, în această zi, cerurile sunt deschise, iar sufletele morţilor, venite la casele unde au trăit o viaţă întreagă în ziua de Paşti, se înalţă din nou la cer, iar alimentele date de pomană sunt merinde pentru această călătorie.

Acum, mormintele rudelor, dar şi cele părăsite din cimitirele oricărei comunităţi se împodobesc cu frunze de paltin, pentru ca cei răposaţi să se odihnească în pace, iar strigoii să fugă din acele cimitire

Referitor la Ispas, există şi credinţa populară potrivit căreia cel care moare în acestă zi ajunge în Rai.  De la Paşte şi până la Înălţarea Domnului, cerurile sunt deschise, iar cei care trec la viaţa veşnică ajung direct în rai, fără să mai  treacă prin temuta judecată de apoi..

Ispasul, zi de reconciliere

Sărbătoarea este o zi de împăcare, de reconciliere cu rudele şi prietenii din comunitatea în care au domnit resentimentele.

De Ziua Eroilor

Prin hotărârile Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, marele praznic al Înălţării Domnului a fost consacrat ca zi a Eroilor şi Sărbătoare Naţională Bisericească. De aceea, în toate bisericile, mănăstirile şi catedralele ortodoxe din ţară şi din străinătate se fac slujbe de pomenire pentru eroii români căzuţi de-a lungul veacurilor pe toate câmpurile de luptă pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului.