Scrisorile lui Stanca. Dragă Viorel Păunescu,

Citeste tot despre: 

Puţină lume ştie poate câte ceva despre generozitatea dumitale.

Pentru că aşa cum se cere, un act de caritate este cu atât mai profund cu cât este mai discret. Şi dumneata se pare că nu ai avut niciodată nevoie de acte de publicitate. Ca Gigi Becali de pildă, care, e drept, a făcut mult bine pe Pământ, dar prea s-a exhibat, prea s-a lăudat cu fapta bună, lucru ce nu e recomandat nici în biblii… Dar, e drept, el e un exihiţionist, se ştie. Şi mai vrea şi popularitate ieftină nici măcar nu ştiu de ce, fiindcă nu prea mai face politică…
Îmi aduc aminte de darurile matale sau ale familiei. Mari şi discrete. Căci fericiţi fărătorii de bine/Sincer de ziua dumitale ţi-aş face un cadou. Dar ce să-i dăruieşti unui dăruitor de vocaţie? Unul ca mine nu face altceva decât să-şi dăruiască aceste vorbe de omagiere şi de slavă oamenilor de bunăvoinţă cum eşti şi mata. Sper că aici - de fapt niciodată nu s-a vorbit - să nu ficţioneze ceva ostil care ne-ar despărţi în două cluburi de fotbal. Ar fi o mare eroare. Căci, noi facem parte dintr-un alt club - cel al Omeniei şi Prieteniei. Fiindcă, sincer să fiu, în afară de echipa naţională de fotbal, pe care ai şi premiat-o cândva substanţial, ne-am întâlnit sau te-am văzut prezent la majoritatea evenimentelor grele ale echipelor româneşti sau ale României, indiferent de culorile sale. La fotbal, handbal, volei, baschet şi mai ştiu eu ce. Spun asta nu de ani, ci de o viaţă, căci şi înainte de 90 a fost viaţă. Nu numai în sport şi în muzică, etc etc. Nu uit anii tinereţii mele - şi ca student, şi ca ziarist - urmărind programele artistice - poate cele mai de avangardă, de la Melody Bar. Da, bar de noapte sună cam deochiat. Şi, totuşi, repet în amintirile mele scumpe sunt şi programele de acolo. Fiindcă la acele subsoluri era parcă mai multă lumină şi mai multă libertate. Da azi e prea multă libertate, prea multe decolteuri, prea mulţi craci goi, prea multă goliciune şi stai că n-am pus goliciunea morală, ideatică la socoteală. Da, am curajul să spun că din acest punct de vedere, divertismentul românesc aşa ultradecent cum era, era. Acum trăim un dezmăţ animalic şi un cocktail de instincte exhibate… Deh, poate că sunt exagerat de nostalgic, poate că ţin prea mult la decenţa unei tinereţi deloc revoluţionare… dar nici reacţionare sexualmente. Ce să-o mai lungesc, am trăit vremi decente. Punct. Ba nu, virgulă! Căci am uitat măcar să amintesc, nu să dau şi lista cu noianul de vedete ale muzicii pop, ale cabaretului, înflorite din subsolul de la Melody. Bulevardul Magheru 12-14. La mulţi ani, domnule Viorel, sărut mâna, Doamnă Păunescu…!

loading...
Loading...