Scrisorile lui Stanca. Dragă Ilie Năstase,

Ilie Nastase
de George Stanca

Am rămas uimit de cele aflate mai alaltăieri. Te ştiu în stare de multe giumbuşlucuri, de multe glume, de multe farse, dar mai toate din cele pe care le ştiu eu - şi ştiu destule amuzante... - au fost de bun gust şi bun humor.

Ca argument, îmi amintesc un meci demostrativ împreună cu prietenul tău Jimmy Connors, la Royal Albert Hall din Londra, unde aţi apărut înaintea meciului îmbrăcaţi în frac şi papion, dar în pantalonii scurţi şi încălţările specifice tenisului... cu o sticlă de şampanie la subţioară, pe care aţi desfăcut-o acolo înainte de a începe partida. Era o ironie, o băşcălie la adresa snobului obicei englezesc, acela de a veni la tenis înţoliţi de gală - smoking - şi de a deschide o sticlă de şampanie la debutul meciului... Umor fin, nu vulgarităţi...

Astfel încât, nevenindu-mi să cred cele citite, ştiindu-te vechi, foarte vechi amic cu marele actor francez, te-am sunat la telefon ca să mă dumiresc. Îmi permit să reproduc ceea ce mi-ai spus telefonic ieri, miercuri orele 14.10 - 20 despre incidentul cu Depardieu. În care, repet ca să se ştie, eşti acuzat că ai făcut un gest urât faţă de partenera lui, lucru pentru care marele actor a părăsit localul şi a spart cheful. Ba, pe-alocuri - crâşme de lux, cămine culturale din mediul rural, carmagerii, pieţe de zarzavat, cluburi de fiţe se comentează ideea că aţi fi făcut nu numai schimb de replici contondente, ci şi schimburi de pumni...

“E o mare porcărie, o scorneală. Nu ştiu cine a scos asta fiindcă articolul nu e nici semnat. Nu înţeleg ce au cu  mine oamenii ăştia? Sunt  prieten cu Depardieu de 40 de ani. Ei spun că au dovezi. Care dovezi? Să mă bag eu peste femeia omului? L-am sunat aseară pe Depardieu şi a început să râdă. Mi-a zis «ce dracu, mă Ilie, aţi înnebunit în ţara aia?» L-am rugat pe Capatos să-l sune pe Depardieu, i-am dat numărul lui de telefon să spună el cum a fost. Nu pot să înţeleg cine bagă toate tâmpeniile astea? Mulţi apropiaţi spun că e fosta soţie, dar nici eu nu am probe... Eu le-am cerut lor probele şi au trecut trei zile fără să mi se aducă vreuna. Argumentul principal e că eu nici nu stăteam lângă amica lui Gérard la masă, cum să-i pun mâna pe picior? O să-i dau în judecată pe toţi cei de la de la Can - Can, fiindcă nu mi-au spus cine e autorul articolului... Eu sunt acum în Italia, la Firenze, dar când mă voi întoarce sper să fac lumină în acest caz de calomnie. La urma-urmei, când i-am dat telefon lui Gérard, dacă era supărat pe mine, cum zic ăştia, nu-mi răspundea, nu? Şi, vorba lui, am înnebunit cu toţii...”.

Loading...