Scrisorile lui Stanca. Dragă Elena Udrea,

Tu ai o vină, paradoxal, mică și omenească, fiindcă în ceea ce ți se întâmplă e vorba despre destinul tău. Unul contorsionat, care te-a pus sus de tot. Apoi, te-a scoborât până sub pământ - la subsolul unei pușcării sud-americane.

Nu e din cauză că ești o femeie frumoasă, sexoasă, luxoasă. E că ai fost ambițioasă. Și fără limite. Ai mai avut inconștiența să sfidezi lumea, care, cu toată situația ta curentă, te urăște și acum, îți vrea răul, se bucură... Deși vina ta e mai mică decât a celui care te-a împins, încurajat la fapte.
Eu nu te urăsc, știi, cu toate pamfletele mele din vremi revolute, dar nu pot neglija că poate, ca ipoteză, te-au ajuns blestemele atâtor români pe care i-ai sfidat când aveai puterea. Și erai considerată Favorita. În rest, la ce se spunea, se credea, nu mă bag. Iau doar ce a fost la vedere și constat doar atât, cu bun simț și realist: erai o răsfățată a regimului de tristă amintire. Ba, ți s-au dat și funcții și milioane de euro pe mână…
Când ai simțit puterea până-n rărunchi, ți-ai pierdut controlul, voința, caracterul. Ai trăit cvasiplacentar, erai într-un extaz continuu, cel al puterii. Al nenorocitei de puteri. Căci răul fundamental care te-a dus la un rău imens pe care-l trăiești azi - într-o pușcărie străină și cu un copilaș prea mic să suporte regimul tău - este acela că te-ai afundat în politică. Nu până-n gât, ci până-n destin! Aici e Răul. Credeai că iluzia Raiului pe pământ, viața euforică, belfăreala, vor dura o veșnicie. Și, n-a durat. Și, iată decontul - viața ta chinuită de azi. Nu uita că, aici, în România din care ai fugit cu cea mai penală prietenă a ta, madamme Bica, ești judecată ”pentru luare de mită şi spălare de bani în legătură cu finanţarea campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale din 2009, când Traian Băsescu a fost reales în funcţia de preşedinte”.

Asta plătești tu acum stând nu singură, nu cu amica cu care ne sfidai făcând shopping la Paris, ci și cu copilul! Vai de steaua lui, într-o pușcărie din Costa Rica, țară în care te-ai refugiat - nu știu cine te-a sfătuit? - să-ți fie mai bine. Între timp, idolul pentru care te-ai sacrificat, de fapt ai fost sacrificată, e bine mersi, liber, cu același tupeu politic, ba chiar și mai mare…
Elena, eu nu mă refer numai la tine. La urma urmei tragi ponoasele propriilor fapte. Dar mă îngrijorează soarta copilului. A scumpei tale Eva Maria - apropos, prima mea nepoată se numește la fel… - pentru care tatăl ei ar trebui să se lupte. Dar, în ceea ce te privește, cu toată simpatia pe care ți-o port ca unei femei frumoase și inteligente de care s-a servit o mare canalie a istoriei, Diavolul Calvit, nu am a-ți spune cu milosârdie creștină decât un lucru simplu:
Dumnezeu, cu mila Lui…

Loading...

Citește și