George Stanca: Dragă Eugenia Vodă
Pe cât ești de discretă pe atâta ești de mare. Pe cât ești pusă, programată cu emisiunea ta de la TVR , "Profesioniștii", mai târziu pe atât, cu atât ești mai preșuită.
Ești greu batabilă. Oricât te-ar fi păscut un ins care te imită fără jenă la ore de vârf; iaca, un semidoct mimetic, un cultivator artificial de intelectuali fini; un ins, individ, cetățean care nu știe carte nici cât o optime din ce știi tu; cineva care invită tot felul de intelectuali, cărturari, promotori sofisticați, aflat, din păcate, într-un perpetuu screamăt...
Dar, poate și pentru asta ești mare... Falsul , mimeticul nostru sfertodoctual, nu mai știe ce să facă și ajunge să nu mai știe ce face, iar rezultatul lui e 99% penibil. Căci, dacă tu nu aveai nevoie decât de o mică artă a montajului să dai ritmul necesar unei conversații, el și-a luat și o trupă de jazz, doar-doar o impresiona snobilimea. Și i-a cam ieșit.
Dar tu vii, că nu ne știm de ieri de azi, ci de răs-alaltăieri, vii din cultura aia serioasă, polivalentă care e cinemaul bine studiat. Sau, fiindcă el a devenit știință, aș spune că vii din cinematologie...
Știi multe despre invitat, te documentezi apoi știi să diseci elementul biografic fără să-l tabloidizezi, să-l rozbonbonifici; ai această artă a curiozității feminine trecută printr-un filtru de decență, de feminitate echilibrată. Ai o constanță a firii cu toate efuziunile tale tumultuoase, pline de neprevăzut. Ești o curioasă bine temperată.
Posezi arta indicreției delicate, a descoaserii memoriei, moșirii și prețăluirii unei mărturisiri. La tine totul e non-can-can. Pe scurt, posezi ca nimeni alta arta interviului, împletită cu o maieutică fascinantă. Știu că uneori chiar invitații înșiși nu s-au cam ridicat la nivelul tău, ci tu le-ai ridicat la plasă, i-ai incitat, i-ai provocat să vorbească, i-ai făcut cozeuri pentru un ceas. Mi-e teamă se te las singură cu fox-terrierul meu, că-l faci să spună tot din casă...
Da, Genua, ai fost, ești și vei rămâne o maestră emerită a interviului. Sunt mândru că te cunosc și că uneori am fost colegi de pagină, cândva... Omagiile mele, și sărutăm dreapta...
George Stanca pamflet
