Dragă Teo Trandafir, puteți crea un model moral al noțiunii de amor adevărat
Speculațiile, reale sau nu, privind eventuala ta relație cu Antonio și comentariile, declarațiile - indiscrete, ești VIP - pot ajunge un model.
Se știe notorietatea ta uriașă. Precum și a partenerului bănuit. Se știu cinismul, pragmatismul, inumanitatea, duritatea, disprețul, batjocura inumană a generațiilor contemporane față de ceea ce s-ar mai numi Dragoste. Iubire. Amor. Nu vreau să nuanțez termenii, ci doar să îi marchez. Fiindcă, după semnalele de până acum, tu și Antonio, doi oameni, un bărbat și o femeie, au fost văzuți - pe stradă, pe plajă, prin parc - plimbându-se de mână!! Nu, voi nu făceați prostii, nici prostioare p-acolo. Vă țineați de mână. Pur și simplu. Ce desuet! Ce telecinematecă penibilă!, cred unii onaniști acoperiți... Ce romantic. Ce frumos. Elegant. Discret - zic ăilalți. Nu amor de tufiș. Doar mînă-n mână. Cine oare mai vede frumusețea acestui act?
De asta spun că voi, cu imaginile fiecăruia împreunate, două tele-branduri, puteți crea un model moral al noțiunii de amor adevărat.
Uite că se poate. Uite că a înghesui o pițipoancă în toaleta unui club nu mai e cool, măy! Uite că a felaționa într-un BMW, tu la volan și ea-n rugăciune, nu mai este trendy ! Uite, hai să ne plimbăm ca Teo și Antonio de mână. Să ne iubim ANTEO... Să vorbim. Să povestim. Să ne cunoaștem. Să ne testăm gusturile. Să ne etalăm modelele literare, politice, actoricești. Să ne “certăm” pe principii. Noi am putea muri ca Romeo și Julieta, iubito? N-a fost Will nemilos cu ei? Tu ești de dreapta, eu neomarxist. Cu Marcuse. Cu Togliatti. Tu ești ”mod”. Eu ”rock”. Reedităm masacrul de la Brighton. Tu, cu nebunii de Stones. El, cu melodioșii Beatles și cu brandul Celentano... Abia după un veac de abstinență, care durează două luni... să ajungeți firesc la alcov. Poate, și la căsătorie.
Hai Teo, fă asta pentru copiii noștri. Și te voi iubi iar. Voi uita că ai fost cel mai penibil om politic dintre femeile pe care le admiram... Jur!
