Dragă Mitică Dragomir,

Citeste tot despre: 

Nu te-am crezut fraier niciodată. Eşti cel mai băiat deştept, cum ar spune Jiji.

Te cunosc de mult, dar impresia de "băiat deştept" nu s-a şters din minte, când ai ieşit din puşcăria postrevoluţionară, cum îmi povesteai despre îmblânzirea şobolanilor, ce ai făcut cu banii, cum i-ai "economisit"... ce să mai, viaţa ta e un roman.

Pe care n-ai dorit să ţi-l scriu eu; nu ca Giovani, care a zis întâi "da!", apoi un neelegant, "pas parol!". Dacă aş scrie singur despre tine şi tot aş pune-o de o nuvelă. Îmi amintesc, cu jenă, când am fost la Birmingham, că pe aeroportul Heathrow mi-ai lăsat în grijă valizele tale şi într-un minut, nu ştiu cum, a dispărut aia de piele, ghiftuită de cumpărături plus 1.000 de dolari în ea.

Am început să plâng, iar tu marele păgubaş, marele caracter, mi-ai dat o replică paralizantă: "Lasă, George, şi hoţii trebuie să trăiască!". Şi ai încheiat subiectul pentru totdeauna, nu te-ai văicărit, nu m-ai beştelit.

În fine, să terminăm cu trecutul, prezentul e viu, e plin de aventuri care trosnesc sub pixuri şi fac: boc!, boc!

Aflu că, recent, ai făcut un gest de mare domn şi mare oltean faţă de o echipă la care ţii prin origini şi la care ţin şi eu prin originea paternă: U Craiova. Nu sunt vremuri să faci pomeni, dar ai investit practic sub o formă inteligentă şi profitabilă alături de Mititelu şi Piţurcă.

Ajuţi această echipă iubită tare, uriaş, imens, de olteni; o spune juma' de oltean, care sunt eu. Totul este ca echipa să meargă, să fie linişte şi pace prin plantaţiile de praz.

Asemenea gesturi salutare, rar a se mai face în spaţiul mioritic, şi, iată că pe spaţiul spiritual oltean al unor genii ca Vladimirescu, Bălcescu, Arghezi, Pandrea, se mai poate.

Eşti un oltean destoinic, Mitică, şi aşa vei rămâne. Ştii ce te strică pe tine? Faptul că uneori te înduioşezi şi de unii ciorditori de puncte, bucureşteni. Care nu mai bat cu bastoane de caralii, ci cu arbitri beliţi şi borciţi.

Pe care nu-i prinde niciodată DNA-ul... Că s-a năruit şi mesajul cântecului din copilăria mea de giuleştean: "Nu te pune, bă, cu miliţia, miliţia!/ Că te prinde, bă, şi te bagă la Gherlă./Şi nu te scoate, bă, nici mă'ta nici tac'tu /chiar dacă ar fi/şofer la MAI !"

Să fii iubit!

George Stanca

Loading...