Dragă Florin Chilian,
Când te-am dus la un club din Constanţa mi-ai povestit multe despre tine.
Că ai fost un copil părăsit, orfan parcă, nu mai ştiu exact, nu vreau să greşesc, era ceva care ţi-a mutilat copilăria, că ai fugit de-acasă la 2 ani.
Te-am crezut atunci. Apoi, "m-ai sărit" şi te-ai mai dus la club. Caracter valah, nene!
Mi-ai amintit că ai fost "copil de mingi " la "Binişor"-ul regretatului Vali Sterian şi că mi-ai turnat adesea în pahar din vinişorul pe care-l achiziţionai tu.
N-o spun ca să te umilesc, căci ai acceptat acest job pentru a fi în "zeama" muzicii.
Şi Pittiş a fost luminist şi a ajuns Iluminist. Te-am simpatizat exagerat, când ai scos acel sictirit şi dylanian "Iubi".
Apoi "Termopane" şi "Paralele". Dar, m-am blocat când am ascultat discul în care înjurai vulgar politicienii şi popii.
În numele cui? Ce autoritate morală aveai, m-am întrebat. Voiai să epatezi cu orice preţ. Şi mi-ai cofirmat acum.
Ai ajuns comentator politic şi susţinător al unui candidat. Pe care l-ai înjurat - vulgar, repet - fie şi "la oală".
Care eşti tu, cel adevărat? Contestatarul sau limbagiul de cururi politice? Nu aştept răspuns.
Priveşte-te lung în oglindă, meditează, apoi vezi dacă ai ridicătura care să-ţi permită să dai lecţii unor confraţi sau să înjuri Sfânta Biserică şi pe toţi slujitorii ei.
Nu că ei ar fi sfinţi. Da nici tu, mucos mic şi impertinent.
P.S. Dacă iese omu' tău, parcă văd că vrei la "cultură şi culte"!
George Stanca
Mâine, despre Ştefan Bănică jr.
