Dragă dr. Mihai Lucan,
Într-un comentariu recent, pacientul Arșinel nu vrea să comenteze despre banii găsiți la dvs. Eu da! Sunt sigur că banii aceștia vin din onorarii ascunse, plicuri, pe care le-ați primit de la clienți… Dar asta nu e un rău moral la noi, e o tradiție! Oamenii ăia au plătit fiindcă le-ați salvat viața! Să iasă-n față vreun judecător, legislator, polițist, procuror care în situația aia nu ar fi DAT! Așa e la noi! La alții e mai simplu. Nu dai la doctor, plătești la clinica mdicală de te ustură. Sau nici nu ai acces, la ce prețuri sunt acolo. Și mori! E o mare prostie să-i hărțuiești pe medicii mari, talentați, salvatori a sute de vieți din România fiindcă IAU! Nu avem stadioane pline cu ei! O mână, acolo! Nu-mi vorbiți de soarta celor fără bani de operație. E trist și grav, dar cine nu are bani, cine e sărac, e-n pericol. VIAȚA COSTĂ. Ăsta e cinismul democrației, prieteni! Zdrobiți orânduiala. Că ați/am mai făcut-o odată..
Așa a fost dintotdeauna. Am o listă de cărți cu cazuistica asta. Nu departe de dvs, doctore Lucan, la Cluj, a trăit până nu de mult un prozator uriaș - Augustin Buzura - care evocă, și nu din imaginație, cazul unui doctor pe care comuniștii l-au scos din pușcărie, era politic, ca să opereze un tovarăș! Căci precum Arșinel, mai sunt destui artiști buni; deși ca Socaciu mai sunt folkiști buni, ca doctorul Lucan sunt poate unu la un milion. Ce să-i faci acestui om - vorbesc cu Autoritățile - care are de la Dumnezeu harul de a salva vieți? Și nu una, sute, mii?! Ce să-i faci lui Lucan - tot cu voi vorbesc! - chiar dacă îi plac banii, îi place luxul, este excentric, e poate prea mândru, când are acest dar miraculos de a salva vieți? Luați-i libertatea! Să nu se mai bucure, să nu ne mai sfideze cu luxul lui. Îl invidiați cu toții, lupilor nesătui! Numai că omul ăsta are dreptul la un pic mai multă imoralitate - fiindcă salvează vieți! Repet, VIEȚI, nu o viață, deși măcar și pentru atât poate fi considerat erou… În discursul mui iconoclast, da doctore, ești un stricat, un nesătul de bani, de averi, meriți să stai la pârnaie cu toți borfașii, iar dacă cineva are nevoie de un transplant să aștepte până moare… că așa vor morala, legea de azi! Românul, meschin din fire, se uită din păcate numai la averea dumitale, la mâinile care au făcut-o, dar la cele care au salvat vieți, nu! Invidia nu poate fi operată, extirpată. Mata trebuia să primești de la Stat un palat în care să stai, să operezi. Să te pupe Statul și-n cur, unde să te și spele, pentru harul pe care-l ai! Nu să te judece! La urma-urmei, Doctore Lucan, d-ta ai virtuți dumnezeiești: poți să dispui de viață și de moarte. Minți înguste, o parte cretină și meschină dintr-un popor, nu pricep asta. Te judecă după tiparele obișnuite. Pe cine? Pe un om neobișnuit; salvator de vieți… E prea multă ură între noi, doctore…
Doctore Lucan, Dumnezeu a hotărât că mata poți salva mii de vieți… dar sfinții sunt niște cretini…
