Dragă Cristi Minculescu,

Ai comis-o! Ai făcut 60 de ani! Mulți ani să ne trăiești. Mi-e dor de tine. Nu ne-am mai văzut de ani buni. Asta e viața… Tu ai fost prin spitale și acum - cred, sper - că ești bine mersi, eu din vara lui 2018 la fel, tot prin spitale în vizite lungi. Dar eu nu mai am 60 de ani…

M-am mai gândit la tine și când am aflat că s-a prăpădit bietul nostru iubit și prieten comun Ilie Balaci. Eu eram atunci în spitale în operații grele și mi s-a ascuns, ca și în cazul Mitru Fărcaș, adevărul. Am aflat întâmplător după două săptămâni. Dar, mă repet, asta e viaţa…

Tu ai trecut prin mult mai multe pericole, la mine sunt banalități… Îmi aduc aminte cu bucurie temperată, fiindcă a fost cu happy end, ce atmosferă a fost în redacția Adevărul-Click atunci când cu transplantul tău. Am avut senzația că noi te-am salvat…

Da, e un sentiment frumos. Și e mare lucru să te iubească lumea. Publicul. Spectatorii. Căci tu ai o carismă. O stea a ta! Pe lângă chemare și talent cu carul. Ca voce - am mai scris-o - cea mai bună din România. Ai, și ai avut, fasonul acela de solist pop devotat, haios, ușchit, de dincolo… Ce zic și eu devotat? Contopit! Tu, teoretic, și după aparențe, ai greșit țara când te-ai născut…

Acum, nu vreau să-ți supăr fanii și fanele din România, dar nici eu nu mă bucuram de rockul autohton dacă nu erai ȘI tu. Venit în valul doi. După Picky Inglesis, Cornel Guriță, Cico Pop, Liviu Tudan, Mony Bordeianu, Kamo Bella, Nancy Brandes, Țăndărică, Dan Aldea, Nicu Covaci, Dorel Vintilă- ”Baba”… după Dorin Liviu - Zaharia și alții.

Îmi vin în minte cu mare bucurie zecile de concerte la care am participat ca spectator. Iris și nu numai. Vag v-am/te-am descopetit la o casă de cultură unde un metodist, parcă, era vitorul președinte al TVR, (vremelnic, ca la noi) Stelian Tănase… Îmi amintesc cu amuzament și de filmul tv făcut de Tatulici la ordin, în care erați desființați. Ei nu știau cât serviciu, ce mare serviciu v-au făcut! Și, când folosesc acest plural mă refer numai la IRIS.

Eu aici vă știu, așa vă știu și cu Nelu la tobe. Fie că v-ați certat, separat, judecat etc. Am avut o perioadă de tristețe când ai plecat ”definitiv” în Germania, dar bănuiam că nu te ține mult. Fiindcă, țara ta e asta, și a mea. Cu Universitatea Craiova și marele Balaci trecut în amintire. Cu publicul care te adoră și care-ți știe tot repertoriul pe de rost.

Căci voi, IRIS, ați rămas legendari pentru rockul românesc. Iar Cristi Minculescu, solistul vocal, e un mit vivant. Vivat Cristi!

Long live to Rock and Roll! La mulți ani!

Te sărut pe inimă și pe Rodica ta…

loading...
Loading...

Citește și