Dragă Cornelia Patrichi,
Ți-ai mai luat o dată “adio” de la Cornel al nostru. Cu câțiva apropiați. Dar unii din noi, de pildă eu, am uitat un lucru extrem de important ce există, iată, dincolo de cinicul dicton ”morții cu morții, viii cu viii”, pe care eu unu îl dezavuez. Anume, că luni, 16, a fost ziua ta. E greu, e greu de tot să alegi ce trebuie din noianul de urări-standard pe care să le adresezi unei doamne în situația ta. Mai că nici nu-mi vine să te numesc, nu pot, nu-mi sună bine: văduvă. Mai degrabă te-aș numi ”singură”.
Deși, mă gândeam alaltăieri, la comemorarea lui Cornel, că s-ar putea să fie una dintre rarele și ultimele întâlniri ale noastre cu tine. Căci, deja ai petrecut zilele cele mai grele de după în Italia, lângă Alexandru, fiul tău, și soția sa. Și, probabil, ai să faci același lucru în continuare. Ca să nu fii singură. Și, nu vei fi. Astfel, la tine prevăd că lucrurile se vor comprima atât de tare, încât România nu va mai însemna decât Cornel. Cornel, acolo la casa lui de lângă lac…și, poate, câțiva prieteni apropiați. E dureros pentru tine și pentru noi, mărturisesc. Îți va fi dor, desigur, de lacul de azi al lui Cornel, dăruit cu mărinimie de Gigi Becali, și de lacul cel de ieri, unde vă petreceați verile…Și în care Cornel dădea la pește cu pasiune. Pe scurt, amintirile tale scumpe se vor plimba nostalgic pe luciul a două ape…
Nu mai spun cum mânca peștele Cornel… Căci, avea un local al lui, ai cărei oameni ne dădeau sms când aduceu guvizi. Automat, ne întâlneam în doi sau și cu tine și savuram guvizii. De acum încolo, să știi că eu, de câte ori voi mai avea prilejul de a mânca acest pește, mă voi gândi aproape automat, cu dor și cu tandrețe, la prietenul meu și soțul tău, Cornel.
Crede-mă că, în afara scuzelor, am uitat efectiv de ziua ta - deși te-am sunat să știu ce faci în ziua aceea. Nu mai găsesc nimic drăguț să-ți spun, așa de tare a secat imaginația mea. Asta și pentru că jur, nu am mai fost pus într-o situație similară, extrem de ciudată ca asta: să cadă ziua ta fix înaintea comemorării soțului. Nu fac nici un efort de imaginație lingvistică, ci apelez, pur și simplu, la formula clasică și relativ târzie.
La mulți ani, Cornelia! Mulți, câți poți tu parcurge fără Cornel al tău!
