Tudor Chirilă, bătaie în plină stradă. ”Nu m-am putut stăpâni şi i-am tras două palme”

tudor-chirila.jpg

Tudor Chirilă este acuzat că a lovit o cunoștință, după ce s-au certat din cauza politicii
Tudor Chirilă este acuzat că a lovit o cunoștință, după ce s-au certat din cauza politicii

Tudor Chirilă (44 de ani) a fost implicat astăzi, 27 martie, într-o bătaie, în Capitală. Solistul trupei Vama a sărit la gâtul unui cunoscut din cauza unor divergențe pe teme politice. Victima făcut plângere la Poliție.

Incidentul s-a petrecut, în jurul orei 11.00, după cum anunță oamenii legii, la o cafenea aflată în zona Charles de Gaulle.

”Astăzi, prin apel la 112, Secția 1 Poliție a fost sesizată de către un bărbat cu privire la faptul că a avut o divergență, cu un alt bărbat, pe care îl cunoaște de mai mult timp. Persoana a reclamat că o fost lovită. La fața locului s-a deplasat un echipaj de poliție. Bărbatul care a sesizat conflictul a refuzat sprijinul echipajului medical. Se efectuează cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe”, au anunțat reprezentanți Poliției Capitalei. El a fost dus la audieri.

„Am fost provocat în timp ce stăteam la cafea. Tatăl meu a fost făcut securist. Am avut un conflict bărbătesc cu un individ care m-a provocat timp de zece minute. Nu mi se pare normal să stau la o masă şi să fiu provocat şi jignit”, a spus artistuL.

Tudor Chirilă a povestit întreaga pățanie

Ulterior, Tudor Chirilă a descris întreaga pățanie pe pagina sa de socializare.

”Stăteam pe o bancă astăzi împreună cu frate-miu în faţa unui loc în care obişnuiesc să-mi beau cafeaua. Mă pregăteam să-mi încep ziua şi vorbeam nimicuri. Pe lângă noi trece un individ pe care îl cunosc din cartier, cu trei câini după el. Ne cunoaştem tangenţial, dar omul îmi e mai mult necunoscut. Se opreşte în faţa noastră şi mă întreabă direct de care parte sunt, ce ideologii am. Tonul un pic agresiv şi un zâmbet metalic pe faţă. Bună ziua, îi spun, înainte de toate. Se conformează, apoi reia chestionarul, care e treaba cu ideologiile, îi spun că nu mai cred în ideologii, răspunde că nu se poate aşa ceva, ce sunt, progresist, gender free? Debitul începe să crească, îl întreb dacă nu i se pare că e cam agresiv, îmi răspunde că e, pentru că eu fac mult rău şi prostesc multă lume şi debitul creşte. De aici eu nu mai pot reproduce decât frânturi de cuvinte, i-am zis să-şi plimbe câinii, a început să înjure şi să-mi spună că taică-miu a fost un securist, că aşa sunt şi eu. Parcă asistam la o sumă de mesaje de pe facebook reproduse live în faţa mea. Printre înjurături mi-am adus aminte că omul mă mai abordase nervos în perioada referendumului, apostrofându-mă tot ca militant gay sau mai ştiu eu ce. Atunci n-am răspuns. Acum însă injuriile şi minciunile la adresa lui taică-miu au pus capac, nu m-am mai putut stăpâni şi i-am tras două palme. Am avut sentimentul că le aştepta (nu pare genul de om care să stea să fie pălmuit) şi chiar l-au bucurat pentru după aceea a continuat să fie agresiv. Am devenit şi împuţit, jegos, nespălat, o scursură, mă trag din securişti, alte înjurături nedemne de a fi reproduse. Mi-a promis că merge la IML să-şi scoată certificat, i-am răspuns că ar trebui să se dea cu capul de mulţi pereţi sau să se lovească singur ca să poată obţine măcar o oră. M-a înjurat ca la uşa cortului, apoi l-am lăsat acolo aşteptând poliţia care cred că a şi sosit.
Prima lecţie pe care am învăţat-o din chestia asta este că trebuie să mai lucrez un pic cu mine ca să fac faţă acestui gen de conflicte/provocări (pe Facebook e mai simplu, deşi nu e o bucurie), adică să rămân calm în timp ce sunt terfelit. De data asta nu m-am putut controla şi am pălmuit un om, iar lucrul ăsta nu i-a făcut dreptate nici lui taică-miu, nici mie. În ochii individului el rămâne un securist, iar eu rămân cu toate invectivele care au urmat şi care cred că vor continua mult timp în mintea lui. În afara faptului că m-am simţit de căcat după ce l-am zgâlţâit un pic, a trebuit să asist la o şi mai mare avalanşă de mizerii. Prin urmare am greşit pe toate planurile: că am răspuns în prima fază, că am intrat în dialog cu unul care lătra la mine mai tare decât câinii lui, că mi-am pierdut cumpătul şi am răspuns cu o palmă, că am răspuns şi eu înjurăturilor lui (devenise de Stan şi Bran la un moment dat). La scară mică am demonstrat, dacă mai era nevoie, că rezolvarea conflictelor în afara dialogului nu duce la nimic. Indiferent că am fost provocat cu un atac mizerabil la memoria tatălui meu care nu se mai poate apăra. Din păcate nici eu n-am putut s-o fac. Astăzi, văd lipsa mea de control şi din perspectiva scindării la care a ajuns societatea noastră încât pare că singurul mod în care mai putem să nu fim de acord este să dezlănţuim invective, jigniri şi minciuni în faţa unui om pe care nici nu ne-am propus să-l ascultăm. Cum am ajuns aici?”

 

 

Loading...