Sebastian Papaiani a murit. „Am rămas sărac, dar filmele acelea rămân un dar pentru români”
Sebastian Papaiani a murit | Actorul care l-a jucat pe Păcală sau pe plutonierul Căpşună s-a stins la 80 de ani după ce în ultimele luni a zăcut pe patul de spital. Sebastian Papaianii a avut destule poveşti de spus pe care le-a împărtăşit cu cei mai tineri.
Vorbind despre filmografia sa, Sebastian Papaiani a ținut să aprecieze mai mereu că filmele în care a jucat nu l-au îmbogățit, însă au fost dar pentru cultura cinematografică românească. “Din punct de vedere financiar, filmele acelea pe care le-am făcut în trecut, rămân un dar făcut poporului român. O munca patriotică. Pentru că financiar am rămas sărac. Trecutul nu mi-a adus nimic să cresc cu toată tagma aceasta actoricească. Pentru asta sunt necăjit însă nu vreau sa-mi mai aduc aminte”, povestea marele actor.
Cu toate că a trecut acea perioadă, în 2006 l-a interpretat din nou pe Păcală, însă bătrân. “I-am propus lui Geo Saizescu să facem un film cu Păcală dupa 20 de ani. Dar când am văzut că nu mai erau în viaţă decât şase actori de atunci, am renunţat. Doar că Saizescu a rămas cu ideea şi până la urmă l-am făcut pe “Păcală se întoarce”. De atunci Papaiani a mai jucat în trei telenovele şi într-un serial de comedie, la Prima TV, în “Nimeni nu-i perfect”. “În rolurile din telenovele am fost un pic marginalizat, pentru că pe noi bătrânii nu ne mai credea nimeni când vărsăm “lacrimi de iubire”.
O întâlnire neaşteptată
În urmă cu ani de zile, Papaiani ar fi trebuit să joace într-un film de capă şi spadă de-al lui Gheorghe Vitanidis, în care rol principal era interpretat de actorul francez Jean Pierre Casel.
Din păcate, Papaiani a primit un alt angajament într-un film de-al lui Geo Saizescu şi n-a mai apucat să-l anunţe pe Vitanidis. “Pe vremea aceea eram actor la Sibiu şi n-am mai avut timp să anunţ că nu fac filmul. Marele actor francez Jean Pierre Casel ştia că mâna lui dreaptă de luptă de capa şi spadă voi fie eu şi a aflat că sunt actor la Sibiu. Cum venise să cunoască ţara s-a oprit şi la Sibiu. Acolo eu aveam un prieten sibian care făcea naveta, profesor de limbă franceză. Acesta era în faţa unui grătar de mititei la trotuar şi Jean Pierre Casel s-a oprit în faţa lui pentru că nu ştia ce se găteşte acolo. Prietenul meu, profesorul de limba franceza i-a spus ce sunt aceia şi cum se mănâncă. Între timp l-a adus la mine acasă, eu care ar fi trebuit să-i fiu partener în film. Locuiam într-o clădire dintr-o piaţă publică din spatele teatrului, cu Ion Besoiu, cu o familie de nemţi saşi, de la teatrul german şi cu o a treia familie. Aceea clădire era un fost depozit de varză, împărţit în aşa fel încât să putem locui acolo patru familii. Casel a venit la mine nedumerit şi mi-a spus că am făcut o farsă pentru că l-am invitat acolo. Eu ca să-i demonstrez contrariul, i-am arătat poza de pe noptieră, cu familia mea. M-a mai întrebat dacă am barcă la mare şi ce maşină am şi i-am răspuns că nu am nici una nici alta. Atunci el a zis “Cu cine stau eu de vorbă, mă? Tu eşti nimeni!”. Iar după ce a văzut şi gratiile de la geamuri a plecat. Atunci mi-am dat seama cine sunt! Nici măcar n-a mai vrut să doarmă acolo. Aşa a considerat el de cuviinţă. O poveste tristă care însă m-a marcat”, îşi aducea aminte cu nostalgie maestrul Sebastian Papaiani.
