Cele mai curajoase degustări pe care le-a făcut Marina Almăşan
Trebuie să recunoaştem - Marina Almăşan are o doză ridicată de curaj şi curiozitate care se manifestă în toate domeniile, inclusiv culinar. De-a lungul timpului, în călătoriile ei, a mâncat toate ciudăţeniile lumii, de la şniţel de meduză, carne de pinguin, până la insecte. Ştie că poate să i se facă rău, astfel că din bagaj nu-i lipsesc niciodată pastilele pentru digestie.
„Da, sunt o curajoasă prin definiţie. Probabil că şi zodia mă recomandă pentru aşa ceva (Gemeni), dar şi meseria pe care mi-am ales-o”, recunoaşte prezentatoarea emisiunii „Femei de 10, Bărbaţi de 10” de la TVR 2.
Curiozitatea se manifestă şi în materie de artă culinară, astfel încât, prin călătoriile ei prin lume, a gustat toate ciudăţeniile posibile.
„De multe ori, în restaurante, aleg din meniu mâncărurile cu denumiri ciudate, pe care le degust cu o teamă amestecată cu acea curiozitate. Din trusa mea de călătorie nu lipsesc Trifermentul, Furazolidonul şi Smecta, care îmi vin în ajutor în cazul în care curiozitatea mea mă bagă în bucluc. De regulă, cele mai curajoase degustări le fac în ultimele zile ale călătoriilor mele, pe principiul: dacă e să păţesc ceva, măcar să ştiu că mi-am făcut treaba şi pot să bolesc liniştită”, râde ea.
Îşi aminteşte că la Oslo a mâncat carne de focă, de urs polar şi de pinguin. Dar nimic nu egalează senzaţia stranie pe care a simţit-o la masă în China. Acolo a mâncat tocăniţă de sepie, mâncare de lotus, sniţel din meduză, alge gătite în felurite moduri, frigărui de insecte, prajitură de cartof dulce.
"Rămân o fană a bucatăriei chinezeşti, chiar dacă ceea ce comand în res-taurantele chinezeşti de la noi sunt mâncăruri ceva mai «cuminţi» decât cele înşirate mai sus. Nu am încercat să reproduc ciudăţeniile gustate la chinezi. Nu că nu am avea şi noi gândacii noştri, dar parcă e mai exotic să consumi astfel de alimente «la ele acasă»”, glumeşte Marina Almăşan.
În România, regimul ei alimentar e cât se poate de corect, de normal şi de sănătos. E mâncăcioasă şi încearcă să se abţină, căci a observat că, de la o vreme, slăbitul nu mai e o joacă şi că efortul de a da jos un kilogram – două este mult mai mare decât cel de a se abţine de la răsfăţurile culinare.
“Aşa că mănânc cumpătat, evitând ceea ce am simţit eu că atentează la siluetă: pâine nu mănânc decât foarte puţin, de dulciuri fug precum dracul de tămâie, salatele sunt prietenele mele, indiferent de locul în care mă aflu. Porcul i-a cedat locul peştelui, iar ciupercile înlocuiesc, cu succes, o mulţime de lucruri nesănătoase, tigăile aproape că nu le mai folosesc deloc - decât dacă am musafiri. Las’ «să moară ei!»”, îşi spune în glumă.
Singurul lucru pe care nu reuşeşte să-l respecte este planificarea şi dozarea meselor. Dimineaţa nu prea mănâncă. Bea doar o cană de lapte cu cappuccino şi, rar de tot, câte un iaurt cu cereale. Prânzul e cât se poate de sănătos, fără a fi copios, iar la cină o răzbeşte “foamea-foamelor”, pe care şi-o potoleşte mâncând mult, dar de regulă alimente care ştie că nu îngraşă.
“Mai există un lucru care nu-mi lipseşte din meniul zilei: sucul fresh de legume şi fructe. Bag în el cam tot ce am prin casă (morcovi, ţelină, mere, sfeclă şi obligatoriu ghimbir). De asemenea, îmi plac la nebunie fructele de pădure, în care investesc averi, dar care nu-mi lipsesc niciodată din frigider: afinele, căpşunile, zmeura şi coacăzele sunt preferatele mele."
Când are musafiri, masa se umple obligatoriu cu câte 10 feluri de mâncare, căci îi place enorm să gătească şi se bucură când îşi poate exersa această plăcere “pe spinarea altora”! "Nu gătesc sofisticat, gătesc tradiţional, combinând mâncărurile ardeleneşti - din partea tatălui, cu cele slave - din partea mamei şi cu cele învăţate din stânga şi din dreapta, de pe la prieteni sau din călătorii. N-am observat, până acum, să se ridice cineva flămând sau nemulţumit de la mesele mele. În afară de mine, poate”, ne mai spune, cu umorul caracteristic, Marina Almăşan.
