Nicolae Botgros, despre teroarea Covid: «6 zile şi 7 nopţi nu am dormit absolut deloc». Plămânii i-au fost afectaţi 70%

1_copy.jpg

Nicolae Botgros a zăcut pe un pat de spital, bolnav de coronavirus, timp de o lună şi patru zile

Maestrul Nicolae Botgros a trăit anul acesta, la 65 de ani, cea mai cumplită experienţă din viaţa sa. Timp de o lună şi patru zile a zăcut pe un pat de spital, bolnav de coronavirus. Cea mai mare parte a timpului a petrecut-o la Terapie Intensivă. Acum s-a externat, dar încă se recuperează acasă.

Violonistul Nicolae Botgros, dirijorul Orchestrei de Muzică Populară „Lăutarii”, a trecut prin momente de cumpănă, după ce la sfârşitul lui octombrie s-a infectat cu noul coronavirus. Nu ştie de unde. „Poate că nu am fost atent, precaut”, recunoaşte el.
 Într-un interviu pentru report.md, a povestit clipele de groază prin care a trecut la secţia de Terapie Intensivă a Spitalului de Urgenţă Chişinău. 
„Într-o lună şi patru zile cât am fost internat în spital, am văzut doar oameni îmbrăcaţi în alb. Asta este uniforma lor pe care o îmbracă zi de zi: salopetă albă, cu mânecile acelea albastre sau verzi. Nici nu-i deosebeam, nu ştiam când venea şeful, medicul de gardă sau alt medic. Toţi erau la fel şi le vedeam doar ochii. Îi mai întrebam cine sunt şi cum îi cheamă. Am spus că voi merge la toate bisericile din lume, la toate mănăstirile să mă rog pentru sănătatea lor. Ceea ce au făcut ei pentru mine şi pentru pacienţii de acolo, nu se poate reda prin cuvinte”, recunoaşte muzicianul.

Nu a primit tratament special în spital, toţi pacienţii aveau parte de aceeaşi atenţie. Când colegii de salon au aflat că printre ei este Nicolae Botgros, au căutat să-l încurajeze. 

2_copy.jpg

Este dirijorul Orchestrei de Muzică Populară „Lăutarii”

„Mi-e ruşine să vă spun, dar când am ajuns la spital eram foarte speriat. Mă temeam şi urlam de durere. Aşa durere... simţeam. Nu înţelegeam ce mi se întâmplă şi cum am ajuns într-o aşa situaţie. Oamenii de acolo, din spatele acelor paravane (n.r. ceilalţi pacienţi), m-au încurajat. Mi-au spus să mă liniştesc, că totul o să fie bine şi eu o să mă întorc acasă viu. «O să mergem împreună la concert. Dvs. o să ne cântaţi, noi o să dansăm şi o să fim toţi împreună», îmi spuneau ei. M-au ajutat foarte mult şi pacienţii de acolo, şi medicii”. 

Plămânii i-au fost afectaţi în proporţie de 70%

Cel mai greu i-a fost să stea cu masca de oxigen pe faţă, non-stop. Dormea cu ea, însă nici somnul nu era cum trebuie. 
„Nici măcar nu poţi să dormi, pentru că eşti plin cu catetere, sonde, tuburi, cabluri! Ţi-e somn, dar nu poţi dormi. Te temi să nu cadă vreo sondă, să nu iasă vreun cateter şi să înceapă să curgă sânge. Stai mereu cu frica să nu se întâmple ceva. Somnul nu-i somn. Odihna nu-i odihnă. Şase zile şi şapte nopţi nu le-am dormit absolut deloc. Mai aţipeam uneori ziua, dar nici măcar nu ştiam când e ziuă şi când e noapte. Mai întrebam pe câte un medic cât este ora... Mă simţeam ca într-o altă lume”, mai spune Nicolae Botgros.
Plămânii i-au fost afectaţi în proporţie de 70%. În mare parte din timp a fost sedat. Pe 10 noiembrie a ieşit de la Terapie Intensivă şi a fost transferat în salon, iar la finalul săptămânii trecute a ajuns, în sfârşit, acasă.
„Primul lucru pe care l-am făcut când am venit acasă a fost să-mi sărut soţia, copiii şi vioara. Am trecut prin chinuri groaznice, dar am scăpat. Nu e o joacă. Virusul acesta nu e o glumă. Durerea pe care o provoacă este crâncenă”, a mai spus maestrul, încă respirând cu dificultate. 

Cât de cumplit te simți cu masca de oxigen pe față

Peste 440.000 de români s-au infectat până acum cu SARS-CoV-2. Unii au fost asimptomatici, alții au trecut prin clipe grele în spital, mulți alții și-au pierdut viața. 

3_fara_copil_copy.jpg

Mihai Casu este medic psihiatru

Printre cei din a doua categorie se numără și Mihai Casu, un medic psihiatru din Cluj-Napoca. A fost confirmat pozitiv la data de 3 noiembrie și, pentru că avea simptome, s-a prezentat la spital. 
Spre surprinderea lui, plămânii îi erau deja afectați în proporție de 40%. În primele 10 zile nu a reușit să doarmă deloc. Saturațiile mici de oxigen îl făceau să fie mereu în alertă, stresat, anxios. 
„Ajunsesem la un nivel de oboseală pe care nu l-am crezut vreodată posibil de atins în toată viața mea. Toți colegii de salon, fără excepție, aveau o afectare a somnului”, a scris el pe Facebook. 
În ziua a șaptea, starea i s-a agravat. „M-am trezit catapultat pe o secție de semi-ATI, pe ultimul loc disponibil, în fața unui aparat de ventilație la care era conectată o mască de CPAP, cea mai eficientă formă de ventilație neinvazivă. Știam că până la 30% dintre pacienți se panichează sub această mască. După ce mi-au atașat-o, am înțeles imediat de ce. E una dintre cele mai stranii stări pe care o poți încerca, să-ți controleze respirația un aparat care îți dictează cât și când să inspiri și să expiri. Am reușit cu greu să mă împac cu masca și să o suport aproape 16 ore, într-o stare dintre cele mai proaste resimțite vreodată. A fost cea mai grea zi din toate cele 14 petrecute în spital”, mai spune Mihai, care acum este acasă, dar încă se recuperează fizic și psihic după cumplita experiență.

Citește și:

 

Loading...
 
 

Citește și

ClickPoftaBuna.ro 0
1
ClickPoftaBuna.ro : 0
ClickPoftaBuna.ro 1