60 de ani de la moartea lui James Dean, rebelul de la Hollywood
Azi se împlinesc 60 de ani de la fulgerătoarea moarte a celui care a fost chiar simbolul suprem al expresiei “Live fast, die young.” A avut doar trei pelicule hollywoodiene de mare calibru și a murit fulgerător la 24 de ani, dar a devenit un icon din aceeași categorie cu toți greii Cetății Filmului. Care a fost secretul farmecului nemuritorului rebel?
James Dean a fost un amestec de sex-appeal, candoare, talent şi autenticitate. Da, fetele începeau să strige în extaz când el apărea pe ecran. Și da, lui James îi plăcea să-și joace până la capăt rolul de rebel. Natalie Wood a rămas uimită când l-a văzut pentru prima dată la filmările pentru “Rebel fără cauză” intrând altfel decât toți ceilalți actori, pe fereastră. Cât despre echipa de filmare de la “Giant”, toţi au rămas cu gura căscată când Dean s-a desfăcut la pantaloni şi a urinat chiar în faţa lor. “Dacă pot face asta, pot face orice în faţa camerei cu Liz Taylor”, a replicat el. Ulterior, regizorul filmului, George Stevens, avea să se declare exasperat de faptul că starului nu-i plăcea defel să tragă duble, iar pe parcursul filmărilor, două săptămâni purtase aceeași cămașă.
Unul dintre fotografii care a lucrat cu el spunea că trăia ca un câine vagabond. Iar criticii comentau că se-mbracă “ca un pat nefăcut”. Dar Dean se voia dintre cei care, asemenea lui Marlon Brando, încălcau orice regulă și, conștienți de sex-appealul lor mai puternic decât orice costum de firmă, erau preocupați de esența actoriei, nu de ambalaje superficiale.
În același timp, Dean cel dur păstra pe noptiera lui volumul “Micul Prinț”, al lui Antoine de Saint-Exupéry, din care cita adesea, și îi plăcea să creadă că al doilea lui nume, Byron, venea de la poetul romantic Lord Byron… El era tipul cool al anilor ’50, care devenise un model pentru toți adolescenții, cu fascinația lui pentru viteză și cursele de mașini. Dar tot el era băiatul care în copilărie obișnuia să scrie câte-o dorință pe un bilețel, pe care-l așeza sub pernă înainte de culcare, pentru ca mama sa, Mildred, s-o citească pe ascuns și s-o îndeplinească a doua zi. Același băiat care, pe la nouă ani, izbucnise în plâns în mijlocul clasei pentru că-i era dor de mama lui, pe care tocmai o pierduse, aceasta suferind de cancer. O pierdere de care nici nu a avut timp să se vindece…
