Sarea de Himalaya, cea mai sănătoasă

Sare iodată, neiodată, de masă, dietetică, de Himalaya, grunjoasă sau fină... în magazine găsim o mulţime de tipuri de sare, al căror scop parcă e acela de a ne deruta şi a ne face să pierdem timpul în faţa raionului din magazin. Care este cel mai bun, ce alegem? Marilena Oprişanu, personal chef, nutriţionist şi fostă participantă la Masterchef, ne spune tot ce trebuie să ştim despre tipurile de sare.

Sarea are rolul ei în organism. Este esenţială în funcţionarea nervilor şi a muşchilor şi în reglarea lichidelor din corp. Deficienţa este rară şi apare în caz de diaree, vărsături, transpiraţie excesivă, tratamente cu diuretice. În acest caz, se ajunge la deshidratare, crampe şi slăbiciune musculară. Majoritatea, însă, tinde să consume mai multă sare decât e necesar, lucru care duce la o mulţime de probleme de sănătate, spune Marilena Oprişanu, personal chef şi nutriţionist. Excesul de sodiu se depune în oase, articulaţii, rezultând afecţiuni reumatismale, retenţie de apă în organism, fapt care împiedică eliminarea normală a toxinelor. În plus, sarea în exces din diverse alimente duce la distrugerea enzimelor şi a vitaminelor din compoziţia acestora. Iată ce proprietăţi au tipurile de sare pe care le găseşti în magazine.

 

Zoom
Marilena Oprişanu
  • Sarea de Himalaya. Aceasta ar fi cea mai sănătoasă. Are în compoziţie iod natural, conţine peste 80 de minerale, echilibrează Ph-ul organismului. Ea are putere de sărare mai mare, astfel că automat vei pune mai puţină în mâncare, prin urmare, vei consuma mai puţin sodiu şi vei fi ferit de retenţia de apă.
  • Sarea de mare. Şi ea conţine minerale, însă trebuie să o cumpărăm sub formă de cristale ca să fim siguri că nu a fost procesată sau rafinată. Ea se diferenţiază ca aspect de cea obişnuită (extrasă din mine), însă cantitatea ei de sodiu nu e redusă.
  • Sarea grunjoasă. Este cea care se extrage din mine de sare. Ne dăm seama că e naturală după culoarea uşor gri.
  • Sarea fină de masă. Prin procesul de rafinare îşi pierde mineralele. Apoi, de multe ori, se folosesc metode chimice de albire şi prelucrare. Dacă este foarte albă înseamnă că a fost procesată.
  • Sarea iodată. Dacă e naturală, fără adaos de iod sintetic, e bună. Iodul e necesar organismului, ajutând la formarea hormonilor glandei tiroide.
  • Sare neiodată. Faptul că o sare este neiodată nu înseamnă că este mai bună. De multe ori, producătorii folosesc tot felul de sintagme din considerente pur comerciale, spune Marilena Oprişanu. „Consumăm acel tip de sare doar dacă medicul recomandă în mod deosebit, deoarece deficienţa de iod poate duce la un metabolism leneş, la formarea guşei, la apatie, păr şi piele uscate”, explică nutriţionistul.
  • Sarea dietetică. Aici, sodiul este înlocuit cu potasiul, dar mai are adăugat acid citric, amidon şi alţi stabilizatori. Este recomandată în hipertensiune şi în retenţie de apă.

Ştiaţi că...

  • Prin păstrare îndelungată, spre exemplu în circa 45 de zile de la deschiderea pungii, iodul din sare dispare.
  • Mare parte din sarea consumată provine din alimente procesate, cum ar fi chipsurile, conservele, brânza.
  • Sarea se adaugă la finalul preparării mâncării. Dacă o punem la început, sarea întăreşte legumele.
  • Până la un an, copilul nu are voie să consume sare.
  • Ca să consumi mai puţină sare, un truc este să adaugi în mâncăruri mai multă zeamă de lămâie. De asemenea, condimentele ne ajută să dăm papilelor gustative satisfacţia de gust echilibrat.
loading...
Loading...