Măghiranul, folosit de secole ca plantă medicinală şi condiment

imaghiranul_.jpg

Măghiranul combate stresul
Sursa foto: Click.ro

Terapeuții de odinioară recomandau tratamentele cu maghiran pentru efectul lor calmante în stările de neliniște. De exemplu, Pliniu cel Bătrân (23-79), recomanda măghiranul în cazul migrenelor, dar și pentru efectul său antimahmureală, deoarece ceaiul de măghiran combate disconfortul creat de beţie.

 În Europa, măghiranul a pătruns abia în secolul al XIV-lea, iar în țara noastră planta este cultivată în grădini, dar poate fi întâlnită și pe dealurile din sudul țării.  Fitoterapeuţii europeni susţin că efectele relaxante şi odihnitoare ale măghiranul se datorează uleiurilor volatile din compoziția sa. Un studiu recent realizat de aceşti cercetători menţionează şi alte valenţe terapeutice ale plantei, considerat un remarcabil remediu antistres. Pe lângă uleiurile volatile, măghiranul conţine cantităţi mari de vitamine-A şi C, mai ales. Totodată, măghiranul are efectele antiinflamatoare, antiseptice şi tonic-aperitive, dar este și un bun diuretic şi fortifiant al organismului, susţin terapeuţii europeni.

Măghiranul crește puterea sistemului imunitar

„Măghiranul deţine „secretul ”de a creşte puterea sistemului imunitar încât acesta să acţioneze foarte eficient în orice anotimp. Totodată, acest apreciat remediu natural vine şi în sprijinul persoanelor vulnerabile la răceli, însoţite de stări febrile, având şi un pronunţat efect sudorific. De asemenea, planta poate fi folosită cu bune rezultate în migrene, în stări de anxietate şi în malnutriţia la copii. Este un fapt dovedit că măghiranul are şi efecte antibacteriene , fiind indicat ca un remediu pentru tuse şi pentru astm”, susţine Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie, în studiul:”Cartea sănătății tale”. Fitoterapeutul recomandă ca planta să fie consumată sub formă de infuzie şi de  tinctură.

Măghiranul este un bun calmant

Băuturile preparate din maghiran combat insomniile, migrenele, anxietatea, rinitele şi cistitele şi stimulează diureza. De asemenea, măghiranul calmează colitele stomacale şi reglează ciclul menstrual. Infuzia de măghiran este recomandată şi în cazul copiilor mai nervoşi.

Indicat și pentru circulaţia periferică

Tot mai frecvent, maghiranul este indicat şi persoanelor care au probleme cu circulaţia periferică ( picioarele lor sunt mereu reci), dar şi celor care obosesc foarte repede sau se trezesc deseori pe parcursul nopţii din cauza contracţiilor musculare.   

Uleiul de maghiran ucide microbii   

Uleiul din compoziţia maghiranului ucide microbii şi combate înmulţirea bacteriilor rele. De aceea, datorită efectului antiseptic, acest ulei antiviral este recomandat de specialişti în tratamentul unor afecţiuni frecvente, precum gripa şi oreionul. Mai mult, uleiul de maghiran este un excelent cicatrizant pentru diferite răni care se închid foarte greu, previne tetanosul şi tratează numeroase  afecţiuni digestive, chiar şi ulcerele interne.  

Măghiranul are și contraindicații

Planta este contraindicată hipertensivilor care au avut accidente vasculare sau febră cu valori mai mari de  38 grade Celsius, dar şi în cazul femeilor gravide. 

În gastronomie

În gastronomie, măghiranul este adăugat în preparatele  cu legume și carne, de orice fel, fiind apreciat pentru aroma inconfundabilă a florilor şi a frunzelor, cu efecte calmante.  

Cum se prepară, cum se administrează

Măghiranul se administrează sub formă de infuzie, de macerat la rece şi de tinctură, iar aceasta se procură din magazinele Plafar.

Infuzia de măghiran

Se prepară dintr-o linguriţă de plantă şi dintr-o  cană cu apă fierbinte. Planta se infuzează timp de 15 minute; după aceea, infuzia se filtrează şi se bea îndulcită cu puţină miere. Leacul produce o încălzire a corpului şi senzaţia de relaxare în toţi muşchii. Se administrează zilnic, câte două -trei căni după mesele principale, în funcţie de afecţiune. Durata tratamentului este stabilită de terapeuţi.

Maceratul la rece

Maceratul se obţine din trei linguriţe de plantă şi dintr-o cană cu apă rece. Licoarea se păstrează la temperatura camerei, de seara până dimineaţa. Atunci, se strecoară şi se bea înainte de micul dejun. 

 

 

 

Loading...