Îţi simţi ochii uscaţi? Află cum te tratezi

Afecţiune din ce în ce mai des întâlnită, sindromul ochiului uscat trebuie tratat de la primele simptome. O poţi depista atunci când glanda lacrimală nu secretă o cantitate corespunzătoare de lacrimi sau produce o cantitate normală, dar acestea fie se evaporă prea rapid sau, dacă nu se evaporă, au o structură incorectă.

Simptome

Simptomatologia şi gravitatea sindromului de ochi uscat variază de la forme uşoare (jenă oculară, uşoară iritaţie şi usturimi sau uscăciune oculară) la forme medii (iritaţia oculară marcată, înroşirea ochiului, fotofobie, senzaţia de corp străin, lăcrimare) până la forme severe, în care e afectată transparenţa corneei, cu scăderea vederii. În cazul formelor severe, afectând troficitatea corneei, se poate ajunge până la eroziuni, ulceraţii, chiar perforarea acesteia. 

Cauze şi factori favorizanţi

Se cunosc factori favorizanţi precum: sexul feminin, vârsta peste 35-40 de ani, modificările endocrine legate de menopauză, modificările metabolice din diabet, anumite medicamente (antidepresive, antihipertensive, anticoncepţionale), fumatul, expunerea prelungită la fum de ţigară sau alţi poluanţi, aerul condiţionat, oboseala oculară cauzată de lucrul la computer sau de nepurtarea ochelarilor atunci când există recomandare ori de purtarea unor ochelari nepotriviţi. O altă cauză o reprezintă purtarea lentilelor de contact, precum şi intervenţiile chirurgicale care secţionează nervii corneei (operaţia Lasik, transplantul de cornee, chiar şi operaţia de cataractă). Formele severe au la bază afecţiuni primitiv oculare, de exemplu, lipsa de închidere completă a pleoapelor. Mai mult, ochiul uscat în forma lui cea mai redutabilă apare în general în boli autoimune (artrita reumatoidă, lupusul, cu extremele din sindroamele Sjogren, Stevens-Johnson etc.). 

Tratament

Are la bază principiul umidificării abundente şi permanente a ochiului. Astfel, în formele uşoare şi medii e suficient să folosiţi lacrimi artificiale, pe care să le picuraţi pe suprafaţa ochiului, cu o frecvenţă adaptată la intensitatea simptomelor. În forme mai severe, sunt recomandate lacrimile care au conţinut mai mare de hialuronat, trehaloză sau alţi excipienţi puternic hidratanţi. Umectarea se poate face şi cu geluri şi unguente hidratante şi trofice, care se aplică mai ales seara, la culcare. În forme mai grave se pot implanta mici „dopuşoare” (punctal plugs) în orificiile din pleoapa inferioară pe unde se scurg în mod normal lacrimile, prin canalul lacrimo-nazal, spre nas. Ideea ar fi de „astupare” a acestor orificii, determinând astfel remanenţa mai îndelungată a lacrimilor pe suprafaţa oculară, spun specialiştii.