Ceaşca de sănătate / Remedii naturale pentru ficatul bolnav
Din experienţa specialiştilor se ştie că ficatul, cel mai important laborator al organismului, este şi cel mai important depozit de sânge din corpul nostru. În acelaşi timp, ficatul este cel mai mare organ intern şi are o capacitate uimitoare de a se regenera, pentru faptul că este bine vascularizat, spun specialiştii.
Pentru buna funcţionare a organismului, ficatul se implică non-stop: el produce proteine, colesterol, elimină toxinele din corp, furnizând acestuia energia de fiecare zi. Totuşi, ficatul are şi duşmani aprigi, care-i afectează buna funcţionare, iar în linia întâi se aliniază: oboseala, stresul, alcoolul şi hrana nesănătoasă.
„Numeroase cercetări, efectuate în cele mai importante laboratoare din lume, demonstrează un fapt îmbucurător : funcţiile ficatului, afectat de boală, pot fi ameliorate cu ajutorul unor remedii naturiste, bogate în principii active: calmante, antiinflamatorii, regeneratoare şi antibiotice. Când tratamentul naturist este urmat după indicaţia specialistului, bolile ficatului sunt învinse de plante, în asociere cu produsele stupului", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.
Administrate sub formă de infuzii, de decocturi sau amestecate cu miere, plante medicinale precum : rostopasca, fructele de armurariu, isopul şi sunătoarea atenuează disconfortul dat de oboseala permanentă, de stările de greaţă şi refac celula hepatică.
Rostopasca are efecte tonice şi de drenare
Datorită efectelor tonice şi de drenare, rostopasca stimulează regenerarea celulelor hepatice. În acelaşi timp, planta funcţionează şi ca un foarte bun antiviral, fapt care o recomandă în hepatitele virale, sub formă de infuzie, de pulbere sau de tinctură. Prin efectul de drenare, tratamentul cu rostopască acţionează la fel de bine şi în afecţiunile biliare, fie că este vorba de dischinezii biliare sau de inflamaţii ale vezicii biliare. Ceaiul se prepară dintr-o jumătate de linguriţă de plantă şi din 250 ml de apă clocotită, care se lasă la infuzat 15 minute. Se consumă câte două linguri de infuzie din trei în trei ore. Pentru ca leacul să aibă o eficienţă sporită, în timpul tratamentului trebuie să se evite consumul alimentelor care se digeră greu, cum ar fi: grăsimile, carnea de porc, prăjelile şi băuturile acidulate sau cele alcoolice.
Armurariul, indicat în hepatite şi în ciroze
Datorită principiilor amare, armurariul are proprietăţi hepatoprotectoare, antiinflamatoare, regeneratoare şi antioxidante. Efectul hepatoprotector se datorează silimarinei, o substanţă activă din compoziţia plantei, care inhibă pătrunderea toxinelor în celula hepatică. În hepatită sau în insuficienţă hepatică, infuzia ajută celula hepatică să se regenereze şi topeşte grăsimea de pe ficat. Sunt indicate câte 15 picături de trei ori pe zi. Fitoterapeuţii recomandă bolnavilor de ciroză o cură cu infuzie de armurariu un interval mai mare de timp, circa o jumătate de an. Urmat câte două săptămâni pe lună, tratamentul acţionează cu blândeţe, ajutând la detoxifierea ficatului, fără să aibă efecte secundare. O infuzie se prepară dintr-o linguriţă de seminţe şi dintr-o cană cu apă fiartă. Ceaiul se lasă la infuzat timp de 15 minute, după care se strecoară. Se beau câte trei căni de ceai pe zi. Dischinezia şi litiaza biliară se tratează cu tinctură de armurariu, care poate fi procurată de la magazinele naturiste.
Isopul este un excelent antibiotic
Ca plantă tonică, isopul este o comoară terapeutică pentru organism. Cura cu isop ajută la eliminarea grăsimilor din ficat şi uşurează procesul de metabolizare a alimentelor.
De secole, isopul este renumit pentru calităţile antiseptice. Fitoterapeuţii apreciază izvorul de substanţe active conţinute de isop: un complex de minerale (calciu, fier, potasiu, mangan, cupru), alături de zaharuri, de taninuri, de glucide şi de flavonoide. Datorită acestor elemente active, isopul este un campion al sănătăţii, cu efecte benefice în terapia a peste de 6o de boli grave . Printre acestea se numără şi afecţiunile hepatice (ciroza şi infiltrarea grasă a ficatului).
Cum se prepară, cum se administrează:
Infuzie: Două linguriţe de plantă se infuzează în 250 ml de apă clocotită , timp de 10 minute. Se consumă două până la patru căni pe zi.
Pulbere: Un vârf de cuţit de praf de isop se ţine sub limbă timp de cinci minute ; după aceea, pulberea se înghite cu apă ; se administrează de trei ori pe zi.
Sirop: 100 g plantă mărunţită se adaugă într-un litru de apă clocotită ; după răcire , în ceaiul strecurat se adaugă 1,5 Kg miere. Se pune vasul cu sirop pe foc, până când acesta începe să clocotească. După ce se mai răceşte, siropul se toarnă în sticle care se închid ermetic. Zilnic se îngurgitează patru-şase linguriţe în afecţiunile hepatice.
Sunătoarea protejează ficatul În compoziţia plantei au fost identificaţi 15 compuşi, printre care acidul valerianic, saponine, colină, rutină, uleiul volatil, care atribuie sunătoarei puteri vindecătoare pentru un număr impresionant de boli pe care le tratează.
Planta acţionează ca sedativ, antiseptic, cicatrizant, antiinflamator hepatic şi intestinal, antibiotic, revigorant şi ca remineralizant.
Pentru hepatita cronică şi acută, sunătoarea este de un real folos, deoarece protejează ficatul de procesele distructive. În această afecţiune se recomandă infuzia de sunătoare, câte un litru pe zi, în cure de câte patru săptămâni, urmate de o pauză de trei săptămâni.
Cura cu tinctură de sunătoare are efecte antiinflamatoare, antiseptice şi astringente în toate afecţiunile hepatice. Se iau câte zece picături de trei ori pe zi, un interval de trei săptămâni pe lună.
Amestec de plante pentru ficat şi bilă
Prin asocierea unor plante precum menta, coada-şoricelului, sunătoarea, turiţa-mare (câte o lingură din fiecare) se obţine un ceai complex cu proprietăţi curative, indicat în afecţiunile hepatice şi în cele biliare. Infuzia se prepară dintr-o linguriţă de amestec de plante la o cană cu apă. Se administrează câte două căni pe zi, vreme de două săptămâni pe lună.
În paralel cu ceaiurile, fitoterapeutul Eugen Giurgiu recomandă bolnavilor hepatici şi două produse ale stupului: păstura şi mierea.
Păstura pură stimulează refacerea celulelor ficatului
Păstura sau „pâinea albinelor", adică polenul recoltat de albine şi fermentat de ele în „ farmacia stupului", are o compoziţie chimică îmbogăţită în comparaţie cu polenul şi se asimilează uşor în organism. În cazul afecţiunilor hepatice, specialiştii au constatat că tratamentul cu păstură pură (care poate fi procurată de la magazinele Plafar) s-a dovedit salvator. Atât în cazul hepatitelor acute sau cronice, cât şi în cazul cirozelor uscate sau umede, efectele terapiei au depăşit cele mai optimiste aşteptări. În general, specialiştii recomandă o doză de 10-20 de grame de păstură pe zi, administrată dimineaţa, cu 30 de minute după micul dejun.
Mierea favorizează eliminarea toxinelor
Consumată dimineaţa, la micul dejun, mierea asigură organismului elementele nutritive care-l revigorează pentru o nouă zi de lucru. Este unul dintre cele mai energetice alimente, foarte uşor asimilabil în organism. În compoziţia acestui tonic miraculos se găsesc vitamine, minerale, (fosfor, fier, sodiu, magneziu, siliciu), acizi (formic, acetic, citric, malic), hidraţi de carbon, pentru a numi doar o parte dintre valoroasele lui elemente nutritive, care prelungesc viaţa. În afecţiunile hepatice, mierea acţionează ca detoxifiant, administrându-se între mesele principale (câte două-trei linguriţe pe zi, în cure de 20 de zile pe lună), până la ameliorarea bolii.
